Despre vibrații și viața secretă a plantelor

Când am aflat despre „esențele vibraționale“ am ridicat bine din sprâncene. Cum poate un extract vegetal să acționeze asupra aurei noastre, asupra câmpurilor subtile care ne înconjoară și astfel să ne influențeze? Și mai ales de ce și de unde au plantele această putere?

De obicei cunoaștem plantele în calitate de leacuri și le vedem acționând chimic sau cum materia. Esențele vibraționale ar fi undeva la jumătate de drum între chimie și influența la distanță. Așa le-am înțeles atunci când Monika Puiu mi-a povestit despre descoperirile lui David Eastoe, despre care am dedus că au fost realizate pe o cale pur șamanică, deși poate că el nu o numește așa.

Dar înțelegerea nu este cu adevărat înțelegere decât atunci când deschide larg drumul întrebărilor. Am purces să îmi pun mai multe întrebări, iar rezultatul a fost o mai mare intimitate, dar și o mai mare curiozitate îndreptată asupra acestor ființe cu care împărțim planeta și despre care spunem că fac parte din regnul vegetal.

Ce am aflat despre ceea ce ne oferă vibrațiile plantelor? Ei bine, ele ne oferă:

• conectare la tot ce este viu
• conectare la tot ceea ce vibrează
• conectare la intenții și sensuri

Pe scurt, accesul la ființă pe un nivel superior, cum spune chinezul, la taiji, adică totalitatea, echilibrul între yin și yang.

Plantele sunt in acelasi timp foarte individuale și foarte colective. Au personalități capricioase și inexplicabile, idiosincrazii care le scot cu încăpățânare din toate categoriile pe care un potențial judecător le-ar putea imagina pentru ele. Pe de altă parte, se pot coaliza și pot conlucra. Noile cercetări pun în eviidență păduri întregi care se comportă ca un singur individ.

Plantele nu sunt nici mișcătoare, mobile precum animalele, dar nici nemișcate, precum sunt pietrele

S-a dovedit faptul că plantele au câmpuri electrice și electromagnetice care rezonează cu cele ale oamenilor și sunt în permanent contact cu arhetipurile lumii. O carte care a făcut vâlvă în România anilor 1990 a fost scrisă de importanți cercetători, care au fotografiat scrupulos câmpurile electrice și electromagnetice din jurul a diferite corpuri. În albumul rezultat, intitulat „Aurele Corpurilor“ se pot vedea chiar astfel de aure, puse în evidență cu acuratețe la plante și oameni deopotrivă,. Mai multe ilustrații pun în evidență asemănarea între formele plantelor și felul în care se formează curenții electrici și electromagnetici, sugerând că regnul vegetal este cât se poate de aproape de arhetipurile care modelează cele mai subtile structuri ale lumii.

De când lumea iubitorii de plante și grădinarii pasionați pot spune: plantele simt. Ceea ce a fost tratat drept sentimentalism și „antropomorfizare“, respectiv proiecția unor sentimente umane asupra unor obiecte nonumane.

Experimentele au demonstrat însă că ceea ce simt plantele cu precădere este intenția umană și aici cu precădere ceea ce se referă la viu.

Este celebru experimentul din anii 1960 al specialistului în testul poligraf pe nume Cleve Baxter.

Testul poligraf sau „detectorul de minciuni“ făcea furori în epocă deoarece prin înregistrarea microcurenților electrici detecta activitatea neuronală, care, cuplată cu modificări la nivelul respirației, pulsului și circulației putea indica „tulburarea“ organică ce însoțește teama de a fi prins cu o minciună. Pe scurt, da, era un aparat care viza detectarea „intenției“.

Acest specialist a decis din impuls să atașeze electrozii poligrafului la acum faimoasa plantă dracaena din biroul său, apoi să ude planta și să vadă dacă frunzele au răspuns.

Aflând că planta a reacționat într-adevăr la acest eveniment, a decis să vadă ce s-ar întâmpla dacă o amenința și și-a făcut în minte ideea de a aprinde un chibrit la frunza unde erau atașați electrozii.

Și atunci s-a întâmplat ceva care a schimbat pentru totdeauna viața lui Baxter și a noastră. Căci planta nu a așteptat ca el să aprindă chibritul. A reacționat la gândurile lui!

De asemenea, a descoperit că plantele erau conștiente una de cealaltă, plângeau moartea oricărui lucru (chiar și bacteriile ucise atunci când apa clocotită este turnată în canal), nu le plăceau foarte mult oamenii care ucid plantele neglijent sau chiar în timpul cercetărilor științifice și își aminteau cu drag și își extindeau energie pentru oamenii care i-au crescut și au îngrijit, chiar și atunci când „prietenii” lor erau departe atât în timp, cât și în spațiu.

De fapt, a descoperit el, plantele pot reacționa „pe moment” la evenimente care au loc la mii de kilometri distanță. Și nu sunt doar „mediumnice“, ci și profetice, anticipând evenimente negative și pozitive, inclusiv vremea. Folosind un cuvânt care pe vremea lui Baxter nu era atât de modern, dar care acum a intrat chiar în vocabularul de bază, putem spune că experimentele sale ar putea indica faptul că plantele pot forma legături „cuantice“, reacționează și se exprimă în consecință.

Cercetările însă duc la concluzii care sunt departe de temuta „antropomorfizare“: nu, plantele nu acționează mereu ca oamenii. Câteodată reacționează diferit și aparent de neînțeles. De exemplu, în prezența unui pericol copleșitor ele nu se agită excesiv, așa cum fac majoritatea oamenilor și cum s-ar putea aștepta de la ele, ci devin pur și simplu catatonice! În astfel de circumstanțe, plantele pe care le studiază nu prezintă nicio reacție. Înregistrează și verifică. Reacția lor trebuie examinată probabil în alte contexte.

Folosind un microfon cu putere laser, oamenii de știință de la Institutul de Fizică Aplicată de la Universitatea din Bonn au documentat, de asemenea, că plantele „strigă” atunci când sunt supuse durerii. Când o frunză sau o tulpină a unei plante este tăiată, aceasta eliberează etilenă gazoasă pe toată suprafața sa. Folosind lasere calibrate special, oamenii de știință au reușit să facă moleculele de etilenă să vibreze. Microfoanele ar putea înregistra rezultatul moleculelor care vibrează. „Cu cât o plantă este supusă mai mult la stres, cu atât semnalul primit de la microfon este mai puternic”, a spus Frank Kühnemann, de la Institutul de Fizică Aplicată din Bonn, despre descoperirile lor. Când plantele sunt fericite și sănătoase, ele scot un gâlgâit.

Percepția plantelor sau biocomunicarea este ideea că plantele sunt sensibile, că posedă ceea ce la oameni s-ar numi sensibilitate extrasenzorială și că experimentează durere și frică.

Noțiunea că plantele sunt capabile să simtă emoții a fost înregistrată pentru prima dată în 1848, când dr. Gustav Theodor Fechner, un psiholog experimental german, a sugerat că plantele sunt capabile de emoții și că se poate promova creșterea sănătoasă prin vorbire, atenție și afecțiune.

Omul de știință indian Sir Jagadish Chandra Bose a început să efectueze experimente pe plante în anul 1900. A descoperit că fiecare plantă și fiecare parte a unei plante părea să aibă un sistem nervos sensibil și a răspuns la șoc printr-un spasm la fel ca un mușchi animal.

În plus, Bose a descoperit că plantele au crescut mai repede în mijlocul muzicii plăcute și mai încet în mijlocul zgomotelor puternice sau a sunetelor aspre. El a susținut, de asemenea, că plantele pot „simți durerea, înțelege afecțiunea etc.”, din analiza naturii variației potențialului membranei celulare a plantelor în diferite circumstanțe. Potrivit acestuia, o plantă tratată cu grijă și afecțiune dă o vibrație diferită față de o plantă supusă torturii.

Dacă plantele mici reacţionează astfel, ne putem imagina reacţiile copacilor mari şi pădurilor care urmează să fie tăiate?

Copacii comunică

Suzanne Simard, un ecologist forestier de la Universitatea din Columbia Britanică, a observat fire fungice albe și galbene strălucitoare în podeaua pădurii. Multe dintre aceste ciuperci erau micorizice, trăind în rădăcinile copacilor. Prin examinare microscopică și experimentare, ea și-a dat seama că ciupercile transportau carbon, apă și nutrienți între copaci, în funcție de care dintre ei avea cea mai mare nevoie. „Copacii mari îi subvenționau pe cei tineri prin rețelele fungice”, explică Simard. „Fără această mână de ajutor, majoritatea puieților nu ar reuși să supraviețuiască.”

Cercetarea oferă dovezi puternice că menținerea rezistenței pădurilor depinde de conservarea legăturilor micorizice și că îndepărtarea arborilor nod ar putea destrăma rețeaua și pe termen lung ar putea compromite capacitatea de regenerare a pădurilor.

Echipamentul fotografic Kirlian captează un câmp subtil de energie electromagnetică care radiază de la toate ființele vii, altfel cunoscut sub numele de aură. În tradițiile religioase occidentale, îl puteți vedea adesea înfățișat în artă ca un halou care înconjoară sfinții sau zeitatea. În tradițiile religioase orientale, se crede că emană din chakre – sau din centrele de energie din interiorul corpului – și este adesea descris ca un corp de lumină multicolor care înconjoară o persoană.

De secole, specialiștii care au reușit să „vadă” aurele fără ajutorul vreunui dispozitiv tehnologic, doar prin antrenament și ceea ce s-a numit „capacitate mediumnică“ au arătat semnificația culorilor care apar în aură.

În știință, fotografiile efectului Kirilian au fost folosite pentru a dezvălui informații importante despre starea energetică emoțională a unei persoane. Acest tip de fotografii permit identificarea semnelor de creștere a stresului energetic la nivelul organismului: o persoană astfel avertizată are timp să abordeze problema înainte de apariția simptomelor fizice.

Câmpul energetic în viețuitoare

Câmpul energetic este o structură organizatoare pentru lumea biologică. Această idee a fost introdusă la începutul secolului al XX-lea de către omul de știință rus Alexander Gurvich, care a demonstrat în experimentele sale că speciile microbiologice pot face schimb de fotoni și în acest fel își pot regla activitatea. El a propus ideea că totul este reglementat de un câmp biologic.

Fizicianul de origine rusă Dr. Konstantin Korotkov este un adevărat pionier. Progresele sale tehnologice stabilesc standarde inovatoare pentru studiul câmpului energetic uman, precum și generează o nouă înțelegere a realității.

Dr. Konstantin Korotkov este profesor de fizică la Universitatea Tehnică de Stat din Sankt Petersburg din Rusia. Autor a patru cărți, printre care Light After Life: Experiments and Ideas on After-Death Changes (1998, NY, Backbone Publishing Co.) și a peste 70 de articole în reviste de top de fizică și biologie, el deține douăsprezece brevete privind invențiile biofizice.

Cariera de cercetare de 25 de ani a doctorului Korotkov a combinat o metodologie științifică riguroasă cu o curiozitate nesățioasă pentru lucrurile spiritului și sufletului și un respect profund pentru toată viața. Este un savant în filozofie și un alpinist serios de douăzeci de ani.

Echipa de cercetare a Dr. Korotkov a dezvoltat o cameră care nu numai că fotografiază câmpurile energetice ale plantelor (și umane), dar este capabilă să raporteze eficacitatea remediilor medicale pentru afecțiuni specifice. Se numește GDV și, spune Korotkov, face ca vechile camere Kirlian să arate ca o bicicletă în comparație cu un Mercedes.

Câmpul biologic este o structură energetică complexă de câmpuri diferite, naturi diferite și origini diferite. Există câmpuri electromagnetice și gravitaționale, precum și câmpuri de molecule și, într-o oarecare măsură, câmpuri cu parametri necunoscuți. Așadar, câmpul biologic al unui lucru viu, cunoscut și sub numele de „aura” sa, este o structură invizibilă care corelează activitatea sa pentru a crea un sistem unic și unit.

Plantele răspund la gândurile, emoțiile și acțiunile umane

Dr Korotkov a reușit să măsoare răspunsurile diferitelor plante folosind fotografia Kirilian în relație cu emoțiile umane.

A făcut experimente speciale în care am măsurat frunzele unei plante în ghivece într-o cameră în care oamenii creau diferite tipuri de emoții. Au fost înregistrate modificări măsurabile ale activității bio-electrografice a plantelor și ale emisiilor acestora. Măsurătorile au fost diferite pentru fiecare emoție.

În timpul acestor experimente, când planta a fost expusă la intenții periculoase, câmpul ei de energie a scăzut. Când intențiile erau pozitive, ca atunci când oamenii veneau la plantă cu o oală cu apă sau un zâmbet, câmpul energetic al plantei creștea.

Deci, aceasta oferă încă un indiciu că dragostea, bunătatea și grija sunt puteri extraordinare ale ființelor umane care generează un răspuns imediat în câmpul energetic al plantelor. De fapt, acest câmp energetic influențează toate situațiile de mediu: plante, alți oameni, apa – toate condițiile din jurul nostru.

O plantă bolnavă are o strălucire foarte neuniformă, foarte restrânsă. Uneori, strălucirea practic dispare. Pe de altă parte, plantele mature, sănătoase, au un flux energetic foarte puternic. Același lucru este valabil și cu ființele umane.

Pe scurt, reprezentanții regnului vegetal pot încarna perfect ideea de străin, necunoscut, alien, inteligență/conștiință nonumană, ceea ce ne-am obișnuit să căutăm în spațiul cosmic sau printre noile mașinării. Un celebru specialist în neuroștiințe, dr Anil Seth, nu face însă nicio legătură necesră între inteligență și conștiință, apreciind, dimpotrivă, că pentru a exista conștiință prima necesitate este cea a unei structuri organice. Iar aici plantele sunt de când lumea pe drumul cel bun.