Despacho
Ce se poate vorbi despre tainele unei ceremonii șamanice
De când am pășit pentru prima dată în salonul de la Wayra Astrae – cred că se fac doi ani de atunci – mi-au atras atenția denumirile terapiilor și procedurilor înșirate afiș. Majoritatea îmi erau complet necunoscute – despacho printre ele. Din câte știam eu, despacho înseamnă birou în limba spaniolă, dar eram cât se poate de sigură că nu la birou se referea ceremonia de pe afișul cu colibri de la Wayra! De atunci am mai aflat câte ceva despre despacho, în sensul șamanic, așa că am îndrăznit să fac o definiție rapidă, semi-etimologică: despacho este despre a pune fiecare lucru la locul lui, într-o ordine fizică, dar și cosmică și spirituală.
„Poate“ a răspuns Monica. „E posibil să fie și așa, dar nu pentru asta este Despacho. Despacho este o ofrandă. Și se construiește în trei straturi: în lumea de jos, în lumea de mijloc și în lumea de sus, pentru ca eu, cel care fac ceremonia sau cel pentru care se face ceremonia, să mă arăt recunoscător pentru ce, ca și cum am primit deja ce vreau să primesc. Dacă mulțumești înainte, mai ales dacă mulțumești printr-un despacho, credința ta de a primi crește de o mie de ori.
Este posibil să faci un despacho chiar și pentru trecut, dacă vrei să închei o relație, o etapă din viața ta, de exemplu, doar din punctul tău de vedere. Tu, cel care faci această ceremonie, închei, prin asta, o relație care a fost importantă pentru tine, într-un mod în care să nu mai rămână regrete sau o fixare acolo, de orice fel. Să fie un capitol închis din viața ta – pentru aceasta faci un despacho și mulțumești pentru tot ce a fost acolo: fie ceva frumos, fie ceva urât din care ai tras învățăminte – asta deoarece și lucrurile dificile, urâte te-au învățat ceva. Și astfel închei o perioadă. Un capitol.
Poți să faci un despacho pentru că vrei să se întâmple ceva anume în viitor și faci această ofrandă – despacho – ca și cum ai primit deja acest lucru pe care ți-l dorești. Spui mulțumesc pentru ceva ce vrei să primești, ca și cum ai primit deja.
Și asta se construiește în lumea de jos, în domeniul fizic, la rădăcină, la pământ, la mâncare, hrana care ne vine din pământ. Noi suntem pământ, suntem pământeni. Nu suntem altceva decât pământ. Suntem spirit, da, dar asta e altceva. Corpul nostru este totuși din pământ. – în corpul nostru nu este nimic care e străin mamei pământ. Avem deci a mulțumi pentru animale și plante, pentru lumea noastră interioară emoțională, avem toate emoțiile stramoșilor noștri și avem de mulțumit pentru tot ce am primit ca resurse din strămoșii noștri. Mai putem mulțumi oricui care ne-a ajutat sau ne poate ajuta pentru proiectul respectiv pentru care mulțumesc. După ce închei acest strat al hranei, lumea de jos, aduc mulțumire paznicului lumii de jos, Huascar este numele lui în credința incașă.
Apoi mergi la lumea de mijloc și acolo mulțumești pentru viață mamei de mare, Mamacocha. Este marea-mamă din care a provenit tot ce este viață, masculin și feminin. Ei i se cuvine să îi mulțumim pentru tot ce este în lumea noastră: bani, hrană, obiecte materiale, dar și pentru oamenii prielnici care ne înconjoară, clienți, partener, cei care ne ajută – tot ce se află în lumea care ne înconjoară și pe care o putem atinge, unde trăim zi de zi. Simbolizăm acest obiecte cu flori și mai ales dulciuri. Apoi încheiem, mulțumindu-i păstrătorului Quetzalcoatl, care este responsabil pentru sincronicități. Quetzalcoatl este cel care ne aduce în cale tot ccea ce avem nevoie să învățăm sau să primim.“
„E un fel de Mercur?“ m-am trezit întrebând-o pe Monika.
„E mai degrabă un fel de Jupiter“, mi-a răspuns. „Mercur cu Jupiter. Quetzalcoatl e cunoscut și la maiași și în Mexic – acolo este reprezentat ca un șarpe cu pene care zboară. Eu mi-l reprezint ca dragonul alb din NeverEnding Story.
După ce am mulțumit lui Quetzalcoatl, trecem și în lumea de sus, ca să facem ofrande. Mulțumim pentru tot ce este în și pe cer: soare, nori, stele, curcubeu, tot ce vedem, dar și tot ceea ce nu vedem ca atare: puterea, ideile, vindecare, zâne, îngeri.
Practic hrănim toate acestea. Le reprezentăm cu elemente naturale, hrănitoare, care și ard. În special dulciuri. Dar și flori uscate, boabe de soia, boabe de fasole, boabe de linte, boabe de porumb, mălai, orez, zahăr, ierburi, de ceai, stafide, desigur ciocolată. La fiecare nivel binecuvântăm cu vin alb și vin roșu, pentru feminin și masculin în relație bună, mutuală. Apoi facem un mănunchi din trei frunze – de trandafir sau frunze de afin, uscate – care reprezintă lumea de jos, de mijloc și de sus, la care adăugăm o petală roșie și una albă, pentru masculin și feminin.
Peste acest măunchi fiecare participant la despacho suflă dorința sa – pentru care a spus mulțumesc deja. Sau, dacă este vorba să închidem ceva din trecut, îți imaginezi cât mai exact viitorul acestui lucru, apoi sufli. Totul e binecuvântat apoi de shaman, de centrul de înțelepciune, de centrul de iubire și de centrul de putere. Se face o legătură și apoi se face un foc sacru – legătura se duce la foc, se desface și se aruncă toate ofrandele în foc. E cea mai rapidă cale. Dar se pot și arunca pe râu sau expune pe pământ – animalele vor mânca ofrandele.
Dacă fac o curățare pentru casă și apoi facem un despacho, ca o binecuvântare pentru casa și pentru toată lumea care a contribuit să fie cum este acum, atunci vom face o groapă în curte și îngropăm acolo ofrandele. Le dăruim Mamei Pământ.“
Am rămas impresionată de gestul de a mulțumi pentru ceea ce vrei să primești înainte de a fi primit efectiv. Este de fapt același lucru pe care îl spun despre rugăciune Părinții Bisericii Ortodoxe: toată rugăciunea trebuie să fie rugăciune de mulțumire. Rugăciunea nu ar trebui să fie la modul: Dă-mi, Doamne, cutare și cutare lucru, ci: Mulțumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat.
„Îmi place să fac despacho și să particip la despacho“ spune Monika. „Este o ceremonie foarte puternică. Dar are și reguli puternice. Nu poți face despacho pentru orice. De exemplu nu poți face despacho ca să capeți ceva ce are vecinul tău. Nu poți face ofrandă ca să iei de la cineva, ci ca să iasă ceva ce urmează să construiești tu. Pot cere oricâți orice, Mama Pământ are pentru toți, dar condiția este să nu ceri ceea ce deja este al altuia.
Ceea ce ți-am povestit este un despacho așa cum a fost descris de Alberto Villoldo. Șeful șefilor în materie de Despacho este Don Pascual. El respectă aceste trei straturi despre care ți-am vorbit, dar folosește mai multe lucruri, unele care țin strict de lumea și cultura lor, a poporului q’ero.
Lasă un răspuns