Am rugat-o mai de mult pe Monika Puiu să îmi spună câte ceva despre karma. Mi-a spus simplu: karma înseamnă faptul că tot ce faci are consecințe – și reciproca: tot ceea ce întâmpini provine din acțiuni lăsate de sufletul tău în lume. E atât de simplu!

M-am gândit mult la asta. Au durat câteva săptămâni până ce am realizat cu inima, cu toată ființa mea: cu adevărat este simplu. Simplu și cuantic, cum spunem acum, în limba zilelor noastre, în care fizica cuantică și neuroștiințele au fost primite cu entuziasm pentru a descrie realități – în special interioare – de când lumea înregistrate.

Am înțeles ce vrea să spună. La noi în lumea creștină oamenii au în general tendința să raporteze ideea de karma la noțiunile creștine de păcat care trebuie ispășit și, mai mult, la celebrul citat biblic despre păcatele părinților care cad asupra copiilor. Totuși acesta este un punct de vedere parțial. Este ca și cum am descrie realitatea universului pornind de la o simplă fotografie neclară.

Cuvântul „karma“ înseamnă în sanscrită „acțiune“. Nu trebuie însă să adoptăm imediat ideea: „după faptă și răsplată“. Legătura între faptă și răsplata obținută poate fi uitată, pierdută; simpla ei regăsire poate fi o aventură care să dureze mai multe vieți. Iar regăsirea legăturii nu asigură automat și desfacerea acesteia. Iar legăturile formează adevărate gheme de fapte, a căror dezlegare cere adesea un efort de rememorare și recapitulare impresionant.

Afirmația Monikăi pe mine m-a făcut să mă gândesc la alt citat celebru: cel despre bătaia de aripi a fluturelui care provoacă un uragan în partea opusă a lumii. Și, dacă tot a fost vorba despre fluture, m-am gândit și la Zhuang Zi, proaspăt trezit din somn, care nu mai știa dacă el este cu adevărat Zhuang Zi care a visat că e un fluture sau dacă nu cumva el este este fluturele care visează că este Zhuang Zi.

Pe scurt, într-o lume cuantică, toate lucrurile sunt legate între ele, chiar dacă legăturile lor nu ne sunt totdeauna evidente.

Rațional, nu avem niciodată cum să știm dacă nu cumva ne aflăm într-unul din universurile posibile în care Zhuang Zi se visează fluture, în timp ce în alt univers perfect coexistent fluturele se visează Zhung Zi – și numai felul în care ne poziționăm noi ca ființe cunoscătoare determină dacă reunoaștem unul sau altul dintre universuri sau pe toate simultan.

Acestea fiind zise, ideea despre karma se transformă și ea, iar purificarea karmei nu înseamnă neapărat a-ți ispăși păcatele prin penitență, nădăjduind după iertare (deși acesta poate fi un limbaj perfect pentru a descrie situația, dacă acolo te afli în raport cu întâmplările respective). Însă altminteri purificarea karmei înseamnă clarificarea spiritului nostru în raport cu actele noastre din trecut, din prezent și chiar din viitor, practic o asumare a felului în care ele se pot repercuta asupra noastră, în timpul a ceea ce numim această viață sau pe parcursul altor vieți.

Dar gândurile, vorbele și intențiile? Echivalează ele cu faptele? Unii ar spune „evident că da“, alții ar spune „evident că nu“. Răspunsul prozaic este: „depinde“. Sunt nivele pe care ele pot fi echivalate faptelor, dar și nivele pe care gândurile nu pot fi echivalate cu acțiuni care au implicat consecințe materiale de vreun fel. După cum știm, se spune deja că vorbele au efecte magice – mare parte din corpul superstițiilor de toate felurile se sprijină pe o astfel de bază.

Dincolo de regretele personale, dincolo de fapte pe care le-am făcut, sau de vorbele pe care ni le amintim acum și pe care tare am fi dorit să nu le fi spus, purificarea karmei nu poate fi echivalată nici cu pocăința, nici chiar cu amintirea și iertarea. Nu este vorba despre un act pur magic care desface și dezleagă legăturile subtile văzute și nevăzute, ci este un act de cunoaștere și de conștiință, o transformare a modului în care vedem lumea și pe noi în fluxul ei care curge în toate părțile.

Este un act în care rareori poți păși singur, fie și în virtutea faptului că rareori avem conștiința atât de limpede. Este un pas în care mijlocirea unui șaman poate fi salutară.

Cheia eliberării este cunoașterea și din punct de vedere comportamental putem alege drept căi penitența, iertarea, meditația  – sau pur și simplu urmarea continuă și lucidă a acestui proces de creștere spirituală.