Despre sănătate la modul integrativ, cu terapeutul Petru Vasluianu
Petru are 36 de ani. Arată ca un sportiv – și este un sportiv – și face sport de la 9 ani. După 2 ani de fotbal a trecut la artele marțiale, pe care continuă să le practice și acum. Artele marțiale i-au dat curaj, încredere în sine și echilibru. După cum l-au învățat și foarte multe despre corp și mai ales cum să-și simtă corpul. Așa se face că acum 9 ani, când avea probleme cu spatele și primea tot felul de informații contradictorii a avut inspirația să meargă la niște cursuri de masaj. Aici a început parcursul lui terapeutic pe care acum și-l desăvârșește la Wayra Astrae, în calitate de terapeut manual certificat, cu studii de osteopatie, terapie neurokinetică, masaj terapeutic, reflexogen și drenaj limfatic.
Petru a studiat osteopatia la Institutul Român de Osteopatie, cu profesorul Mihai Laurențiu, care la rândul său a terminat studiile de osteopatie în Franța, a practicat acolo o perioadă, după care a adus osteopatia în România și a format Colegiul Osteopaților și Institutul Român de Osteopatie.
Osteopatia este o terapie manuală complexă ce pleacă de la ideea că toate sistemele corpului sunt interconectate, de aceea un osteopat nu se concentrează doar asupra zonei cu probleme, ci folosește tehnicile manuale pentru a echilibra toate sistemele corpului și pentru a oferi o sănătate generală bună.
Petru, cum vezi tu sănătatea?
Să zicem că este o stare de echilibru, în care ai mintea clară și corpul poate face ceea ce ceri tu de la el. Din punctul meu de vedere, un corp sănătos este un corp care are vitalitate și energie. Lucrurile sunt însă mai complexe: suntem ființe spirituale și energetice în aceași măsură în care suntem ființe fizice. Toate se influențează unele pe altele în toate planurile. Făcând schimbări în aspectul fizic poți să îți influențezi spiritualul și energeticul și invers. În mod natural, corpul tinde spre echilibru, tinde să se regenereze. Dacă îi dăm condițiile necesare, corpul se reabilitează, se regenerază natural. Mintea este cea care împiedică aceste proces,
Fiecare om este diferit și fiecare ședință de terapie este diferită. Doi oameni cu probleme similare pot reacționa diferit – pentru un om vor fi eficiente anumite tehnici, pentru alt om altele vor fi tehnicile care vor conduce la succes. Terapeutul trebuie să fie conștient de faptul că fiecare proces este diferit – de aceea aici nu este eficient să abordăm problemele pe baza unor protocoale preexistente și este important să fim prezenți cu toată atenția ca să găsim soluțiile optime pentru a afla ce este de făcut pentru acel om în acel moment.“
La nivelul corpului uman toate structurile se află în interdependență – conceptul care definește acest lucru este tensegritatea, un termen împrumutat din arhitectură. Dacă în trecut se considera că tot corpul este organizat în jurul „cuierului“ reprezentat de sistemul osos, de relativ puțin timp s-a schimbat abordarea și se consideră corpul uman un sistem de structuri care plutesc în fascie. Trebuie să ne reprezentăm fascia ca un păinjeniș care se află peste tot în corp. Dacă am scoate toate lichidele din corp, atunci ar rezulta o mare pungă cu niște pungi mai mici în ea. Fascia este ca o membrană și un păienjeniș care unește toate membranele.
Studii mai recente asupra corpului uman au revelat că musculatura și fasciile se unesc în lanțuri miofasciale în corp – lanțul posterior începe din talpă, se continuă pe gambă, coapsă, spate, până sus și se termină pe frunte. Între toate aceste lucruri este o continuitate de mușchi și fascii și dacă ceva se dezechilibrează pe acest traseu poate antrena dezechilibre în alte părți ale lanțului. O tensiune oriunde în acest lanț se va repercuta asupra celei mai slabe verigi din lanț.
Eu simt asta foarte viu atunci când port tocuri. Este vreo legătură?
Desigur – și chiar una foarte importantă! Poate să te doară spatele din cauza unei tensiuni apărute pe talpă, din cauza unor pantofi cu toc – influențele tocurilor sunt multiple și nocive pe toate planurile. Tocurile îți mută greutatea puțin mai în față decât ar fi normal. Se produce flexie în genunchi, hiperextensie în zona lombară, apoi capul se duce mai în față și are loc o tensiune în mușchii suboccipitali. În plus, de obicei acești pantofi sunt și foarte înguști și ascuțiți – pe termen lung au efect foarte nociv la nivelul labei piciorului. În zona labei piciorului avem nu mai puțin de 26 de oase – foarte multe articulații, mușchi mici, foarte multe structuri care ne influențează postura și echilibrul. Purtând această încălțăminte îngustă, mică și rigidă, această parte ne influenețază nu numai postura, ci și sănătatea în general.
Sunt numeroase fascili și ligamente care leagă pe toate între ele – acestea se influențează, nu poți să separi iun anumit organ de celelalte organe, întotdeauna va fi o influență – trebuie privit deci sistemul per ansamblu. Tensiuni la nivelul diafragmen sau ficatului pot avea afecte la nivelul inimii – prin sistemul fascial ele se influențează reciproc.
Sunt ligamente între ficat și stomac, între stomac și splină, între ficat și diagramă, de la diafragmă urcă mai sus înspre inimă. Toate sunt legate în interior. O tensiune pe această legătură poate crea simptome într-un anumit organ și în timp să îl dezechilibreze.
Ce contribuție ai tu și ce contribuție are clientul în procesul de vindecare?
Eu nu pot spune „eu vindec“, ci: „eu ajut corpul să-și mobilizeze și să-și folosească propriile surse de regenerare, dacă ele sunt disponibile“. Depinde foarte mult și de pacient ca să facă schimbările de mod de viață necesare. În special legat de poziția așezat pe scaun, la birou, sau în mașinâ, când conduce. Ar trebui să stăm „în capul oaselor“, pe ischioane, și nu pe coccis și sacru (așa cum fac 98% dintre oameni). Dacă stăm pe coccis, lăsându-ne toată greutatea, se blochează într-o primă fază articulațiile iliace, apoi prin intermediul core-linkului (legătura între osul sacru și oasele craniene), acest lucru poate avea și urmări mai serioase, în timp. Ideal ar fi, oricum, să nu stai așezat ziua întreagă, ci să iei pauze la intervale de 30 min sau o oră.
Cel mai important este ca omul să își asume responsabilitatea pentru tot ce este în viața lui, cele bune și cele rele deopotrivă. Dacă apare o durere, nu te limita să cauți o pastilă, ci încearcă să-i vezi rădăcina.
Ca principiu, ca și în toate terapiile integrative, este foarte importantă disponibilitatea fiecăruia de a primi ajutor. Suferințele pentru care noi venim la terapeut nu sunt niște întâmplări nefericire, ci mediul în care trăim (în sensul cel mai larg) ne face să primim tot timpul tot felul de semne și de ghidări în legătură cu ceea ce avem de făcut mai departe. De multe ori corpul ne atenționează asupra multor aspecte – în legătură cu oamenii din jur, cu lumea, cu propria persoană. Aceste percepții influențează foarte mult starea corpului și se zice că poți să spui foarte multe despre structura emoțională și energetică a unui om numai pornind de la felul în care acesta arată și se simte și de la felul cum este structurat corpul său.

Cu ce probleme ți se adresează cel mai frecvent clienții?
Cel mai frecvent mi se adresează oameni care se plâng de dureri de spate – în special pentru că sunt hiper-sedentari, nu se hidratează, nu se alimentează corespunzător, sunt stresați. Când o persoană vine cu dureri de spate, de obicei vom mai găsi și alte zone de tensiune: zona abdominală, zona diafragmei, mai sus chiar sau mai jos.
Cel mai greu este să ajuți un om care are probleme originate în obiceiurile lui de zi cu zi – mereu intervin recăderi. Pacientul trebuie să facă schimbări în majoritatea cazurilor – mai ales în cazul unui loc de muncă toxic și stresant în care nu se poate odihni bine – acest lucru afectează din plin capacitatea de regenerare a organismului.
Ce face, concret, un osteopat?
Osteopatia are o gamă largă de instrumente cu care poate să ajute corpul uman:
- tehnici de manipulări de articulații
- tehnici de energie musculară care ajută la restabilirea, resetarea tonusului și lungimii mușchilor, ca să scadă tensiunea la nivelul articulațiilor asupra cărora acționează acei mușchi
- tehnici care se adresează organelor interne, mai exact fasciilor și ligamentelor care leagă organele între ele.“
Putem să spunem că osteopatie se întâlnesc trei abordări:
- abordarea structurală, în care faci manipulări, tehnici de energie musculară; este și o parte viscerală, în care lucrezi pe organe.
- abordarea fascială a corpului: anumiți terapeuți pun mâna pe corp și pot simți pulsul fascial, pot simți tensiuni și întreruperi în acel val.
- abordarea mișcării respiratorii primare, foarte importantă în osteopatie. Mișcarea respiratorile primară se formează înainte de respirația din plămâni și diafragmă, este ca un val, ca o pulsație în tot corpul. În inspir, corpul se expandează și se desface, la nivelul membrelor superioare și inferioare o să avem parte de o rotație externă – acest principiu se transmite și oaselor craniene. Oasele pereche au o rotație externă, iar oasele nepereche au flexie externă. Sistemul mișcării respiratorii primare este foarte important. Această respirație este prezentă în tot corpul, dar ca metodă de diagnostic și tratament este esențial să existe acea mișcare liberă în sistemul de core-link format din osul sacru, tubul dural care este în josul măduvei spinării și oasele craniului. Este un val care merge de sus în jos și este foarte important ca să fie o mișcare fluidă, și o sincronicitate între osul sacru și osul occipital, care, la rândul său, influențează celelalte oase craniene.
Seamnă cu fluxul kundalini. Este aici o legătură?
Da, sunt denumiri diferite, dar anatomia este aceeași.
În mișcare respiratori primare se evidențiază că fiecare organ are mișcare și respirația lui proprie; este o rotație internă/exernă sau pe anumite axe – acestea sunt tipice fiecărui organ. În principiu mișcarea fascială este o frecvență și mișcarea respiratori primară este altă frecvență.
Ar trebui să ne cunoaștem și să ne simțim întregul corp, sistemul energetic și sistemul fascial – acesta ar fi idealul. Așa ne-am putea echilibra mult mai ușor. Pentru a învăța acest lucru este nevoie de timp și de implicare, ca să aduci ochiul minții spre interior.
Noi, ca terapeuți, ne străduim să fim mereu prezenți – poate nu o facem totdeauna la aceeași intensitate. Dar poate și acest lucru are semnificația sa profundă – poate este nivelul la care pacientul însuși ne permite să fim și să se desfășoare terapia.
Lasă un răspuns