Onoarea Străbunilor
Când Poarta Soarelui se unește cu Poarta Străbunilor, îi onorăm de două ori
În workshopurile de astrologie experiențială și în foarte multe din discuțiile noastre a intervenit de câteva ori subiectul raportului nostru cu strămoșii. Monika Puiu spune mereu ˝să onorăm strămoșii˝ și, după obiceiul meu, am vrut să aflu mai multe.
În raport cu strămoșii trebuie să primeze mereu intenția de a onora. O onora strămoșii nu înseamnă deloc să te simți obligat să faci ce au zis ei, a spus Monika. Nu trebuie să trăim viețile strămoșilor, ci să le onorăm viețile.
La Roata Medicinei de Vest, selectăm fiecare câte trei strămoși din arborele genealogic propriu, ne reamintim faptele și viețile lor și îi rugăm să ne dea un dar – atenție, nu le cerem un sfat, care poate veni din suferință, dintr-o situație particulară, personală, pe care nu dorim neapărat să o repetăm. Ceea ce le vom cere va fi un dar, rezultat al puterii lor, forjate în experiența vieții lor
Practic, îi rugăm să ne înmâneze nouă, ca o moștenire, ceea ce au aflat mai prețios din experiențele lor și din modalitățile prin care ei au făcut față acestor experiențe, puterea rezultată din ele.
Nu este înțelept să refuzăm tot ce vine din partea unui strămoș sau altul, chiar dacă noi considerăm că per ansamblu destinul acestuia a fost nefericit și nu am dori să ne asemănăm cu el în nicio privință.
Să nu aruncăm copilul o dată cu albia de apă murdară. Nu spune nimeni să continuăm suferințele strămoșilor, ci să onorăm viețile lor, ca și cum am spune: Mă mir că tu ai putut trăi așa. Primesc de la tine puterea ta, și te onorez pentru asta. Pe tine te iert.
Când Monika mi-a povestit toate acestea, am aprobat viu, cunoscând și recunoscând aceste lucruri din intuiție și experiență. Nu era experiența rituală la care asistasem în atâția ani de viață, la atâtea și atâtea ceremonii și pomeniri la care asistasem.
Era mai degrabă experiența ultimei luni, când, alături de mama mea fiind, am asistat la felul în care a părăsit această lume un suflet care a plecat dăruindu-și darul cel mai de preț celei care a rămas (adică mie) și care și-a creat punțile de onorare cu strămoșii proprii în ultima parte a vieții.
În plus, m-a instruit fără vorbe cum să contribui la crearea unor punți rituale care să le dubleze pe acestea. Locul ei printre străbuni avea să fie astfel asigurat, prin lumina pe care și-o deschisese singură, într-un proces de devoțiune față de străbuni și răposați care a durat cca 30 de ani: 20 ani prin ritual și 10 ani prin refuzul oricărui ritual tipic, gest dublat însă de o intenție continuă de onorare.
Așa că i-am zis Monikăi: Intenția de onorare a strămoșilor ar trebui să ne împiedice să cădem în capcana unui ritual orb.
Spuneam asta în virtutea a ceea ce observasem ca tendință în ritualistica tipică pomenirii strămoșilor pe care o observasem ani de zile.
Pe de o parte, dacă e să ascultăm strict ceea ce se spune, multe din aceste instituiri sunt menite să fie înfricoșătoare și să pună accentul pe nevoia pe care o are sufletul de instituție pentru a trece cu bine dincolo.
Iar această instituție, în afară de organizarea sa tipică, este dublată de un sistem de superstiții și magii prescrise și în general respectate.
Nu se poate să nu fii izbit de asemănarea, sub aspect strict de cod și ritual, între o înmormântare rituală moldovenească și riturile din Cartea Egipteană a Morților, de exemplu. Există inclusiv porțile, care la noi se numesc punți și în cazul ritualului de la noi sunt reprezentate de daruri, în general textile, dedicate unei rude în viață, ce sunt așezate jos, pe pământ, pe drumul mortului, și numele primitorului este declamat public.
Ritualizarea precisă pare menită fie să-i ținem pe strămoși departe de noi, în lumea lor, fără să aibă nicio ingerință în viețile noastre – practic fără ca vreun suflet să se întoarcă, cu o parte sau vreo pretenție – și este cunoscut în folclor un întreg arsenal de măsuri menite să țină deoparte nu numai pe defunctul din familie, ci și orice suflete rătăcitoare care ar putea avea tendințe de bântuire.
Un al doilea aspect, reciproc, este modul în care cei rămași în viață se feresc pe ei înșiși de tentația – fie ea și inconștientă – de a-i imita prea direct pe defuncți sau de a-i atrage în viețile celor vii în alte feluri, prin jelanie excesivă de exemplu.
Cea mai sigură cale de a combate aceste capcane ale sufletului este sus-numita atitudine de onorare a străbunilor.
Ceea ce o fascina pe Monika este numărul mare de ritualuri și intervale tipice cultului strămoșilor la ortodocși – și ceea ce e de două ori fascinant este modul în care ele se înfățișează în acest an special de vârf al Soarelui care este 2024.
Aceasta deoarece, dacă Moșii de toamnă se celebrează mereu pe 2 noiembrie și Moșii de iarnă pe 9 martie, dacă în primăvară Sâmbetele Morților sunt toate sâmbetele din Postul Paștelui, data Moșilor de Vară este variabilă și depinde de data Paștelui Ortodox.
Cum anul aceasta Paștele Ortodox a picat cât se poate de târziu, pe 5 mai, data Rusaliilor, a Cinzecimii, a ajuns să coincidă cu Sfântul Ioan, respectiv cu Sânzienele, respectiv Solstițiul de Vară. Iar sâmbăta care precede Rusaliile este prin tradiție ziua Moșilor de Vară.
Astfel că anul acesta Poarta Soarelui în cea mai lungă zi a anului și Poarta Strămoșilor au ajuns să coincidă. Cerurile sunt deschise în toate direcțiile.
Folclorul spune că din Joia Mare până la Rusalii sufletele celor morți au liber să umble pe pământ, urmând ca de Rusalii să se întoarcă de unde au venit – de aceea ele trebuie păcălite și/sau îmbunate cu daruri bogate care li se fac.
Oamenii își protejează casele în această perioadă, începând chiar cu Înălțarea, care se petrece la 40 de zile după Paște, într-o joi, în care se sărbătoresc eroii, adică aceia care au murit violent, în numele dreptății. De Înălțare ritualul este aproape identic celui de Paște, inclusiv sunt prezente ouăle roșii. În zona Sibiului, de Înălțare casele se protejează de duhurile călătoare punând la poartă fire de leuștean. De Cincizecime duhurile călătoare sunt întâmpinate cu ramuri de tei sau nuc, iar jocul periculos al Rusalcelor este contracarat de jocul Călușarilor – șamanii-războinici ai acestor pământuri.
Am scris deja anul trecut despre Călușari și despre Rusalii sau Rusalce, duhuri feminine care ocupă răspântiile și dansează.
Rusalcele sau Ielele tind să ia la dans și pe muritori, care cine se prinde în jocul lor rămâne cu mințile rătăcite. Dansul Rusalcelor se petrece în noapte dintre Parentalia (numele roman a ceea ce s-a consacrat la noi drept Sâmbăta Morților sau Moșii de Vară) și Rosales (duminica Rusaliilor, care la romani era și o zi a florilor, respectiv trandafirilor, florile cu 50 de petale – pentru alții treizeci de petale, de aici denumirea românească de trenta-folia).
Este o noapte care urmează zilei în care se împart căni cu flori și cireșe (în unele locuri, la țară, aceste schimburi se face numai între fete și darurile se numesc ˝surate˝. Totuși se pare că numele nu face aluzie la soră, ci chiar la Soare – cănile de pământ împodobite cu fructe roșii și flori sunt consacrate soarelui).
În ziua care urmează, ziua de Rusalii, fetele nemăritate primesc trandafiri roșii – o tradiție rurală care la oraș nu se mai păstrează. Cincizecimea este Ziua Pogorârii Sfântului Duh, ziua în care toate cele necunoscute devin cunoscute, când ochii noștri pot vedea chipul slavei și nimic nu mai este ascuns.
Dintr-un anumit punct de vedere, am putea spune că este chiar ziua Wayra Astrae, ziua vântului sau duhului care le unește pe toate și nu mai lasă nimic ascuns vederii și înțelegerii noastre. Se înțelege că tot acest proces are ceva mai degrabă înspăimântător și nu sunt mulți care-l doresc și care îi pot face față. De aceea se zice că jocul ielelor sau rusalcelor sau ideilor fură mințile muritorilor, iar în noaptea dintre ele este preferabil să nu circule nimeni pe afară și în general fiecare să doarmă la casa lui.
Tradițiile de Sfântul Ioan, cele consemnate de Mircea Eliade și făcute celebre prin cartea Nopți de Sânziene, sunt și ele centrate în jurul ideii de ceruri deschise – sunt ceruri cosmic deschise, spre Soare și stele, spre mântuire. Fiarele pot înțelege și vorbi graiul oamenilor, oamenii pot înțelege graiul fiarelor, transformările sunt deschise.
Frumusețea momentului de anul acesta este că ele aproape se unesc. Poarta Străbunilor deschisă de Rusaliii comunică direct cu poarta Cerurilor celor mari, iar toate direcțiile lumii sunt deschise tuturor.
Numai acum? am putea întreba.
Credința mea este că nu numai acum, ci permanent, că aceste lucruri sunt eterne și accesul la ele este oricând valabil, în condițiile în care timpul este doar unul din punctele de vedere pe care le putem avea.
Însă ceea ce ni se oferă acum este chiar asta: o poartă deschisă, un acces mai simplu și direct. Este ca și cum am fi scutiți de o parte din sforțări pentru că ni se deschide o poartă fizică. O oportunitate în cuantum – nu putem spune ˝scurtătură˝˝ pentru că aceasta chiar nu există. nimic nu se petrece dacă nu ești pregătit.
Este cel mai bun și mai clar moment în care putem onora strămoșii – unii stau pe lângă noi numai ca să ne învețe sau să ne spună ceva – urmând să îi petrecem spre cea mai luminoasă dintre porți, însăși poarta Soarelui.
În mitologia mea personală, Soarele a avut întotdeauna rolul ce mai important, deoarece acolo, în lumina absolută, așezam ființele pentru care aveam cel mai mare respect. Mi-a luat puțin timp să înțeleg cum mama a căutat chiar poarta soarelui pentru trecerea ei – și acum cred că și pentru trecerea odată cu ea a întregului neam pe care l-a adus în pace. A prins Săptămîna Luminată, Duminica Tomei, Paștele Blajinilor. Cea de-a patruzecea ei zi de dincolo – cea mai importantă deoarece se zice că e ziua care încheie drumul sufletului pe pământ (sau, pe larg, în lumile previzibile) – coincide cu Poarta directă a Soarelui, solstițiul de vară 2024, care după mai bine de 200 de ani pică anul acesta devreme, chiar pe 20 iunie.
Adică azi. Să-i fie drumul în Lumina cea mai pură binecuvântat!
Să le fie trecerea binecuvântată! Onorez prin aceasta pe străbunii mei și vă îndemn să-l onorați și voi, de Sâmbăta aceasta a Morților, dar și în fiecare zi a vieții voastre!
Lasă un răspuns