De când e lumea, la noi se spune: apa trece, pietrele rămân. Se mai spune și „să fii neclintit ca stânca“ și alte asemenea. Pietrele trec drept simboluri incontestabile ale permanenței și nemișcării. Totuși, în mod paradoxal, tocmai prin această trăsătură ele devin în anumite condiții, cele mai fidele și mai vrednice călăuze ale gândului. Cum se întâmplă asta am încercat să deslușesc mergând mai departe pe firul locurilor sacreși mai ales ale misterelor din Glastonbury. Învățăturile lui Judy Hall despre acestea se află în cartea Crystals and Sacred Sites, scrisă în 2012.

Cartea se află în biblioteca de la Wayra Astrae și am deschis-o cu emoție. Iar când am deschis-o emoția mea a devenit și mai mare, deoarece am dat peste dedicația scrisă chiar de mâna lui Judy, pentru Monika Puiu. Citind, am avut același sentiment de vrajă pe care îl am de fiecare datâ când citesc ceva scris de Judy: este senzația că tot ce este scris acolo este bine cumpănit și fiecare cuvânt nu numai că este un mesaj pentru cititor, dar este unul trăit și obținut și nu ar trebui sub niciun cuvânt trecut cu vederea.

Așadar, cum călătorești în cele mai încărcate locuri sacre din lume fără să te miști din sufrageria ta? Aceasta este întrebarea la care această carte răspunde și care nu poate decât să aprindă entuziasmul devoților fanteziei – așa cum am fost încă din cea mai mică copilărie. Cumva noi, cu toții, știm, intuitiv, că putem călători cu puterea minții – ceea ce ne propune însă Judy este aventura aventurii: cum prindem exact spiritul locurilor sacre, călătorind cu ajutorul pietrelor.

Judy Hall a trăit aproape toată viața în Dorset, Marea Britanie, adică într-una dintre cele mai bogate energetic dintre zonele pământului, aproape de Inima Pământului, pe care ea o localizează chiar la Glastonbury. Acolo, spune Judy Hall, se adună vortexuri terestre asemănătoare chackrelor la om. Fluxurile energetice care curg pe pământ în general se organizează în astfel de centre, iar cel aflat la Glastonbury corespunde exact chackrei inimii.

Psihogeologia afirmă că spiritul și psihicul nostru sunt modelate de peisajul din jurul nostru. Totuși, atunci când aleg o casă sau locul în care se vor stabili, puțini sunt oamenii care stau să se gândească la aspectele geologice ale pământului pe care se află, sau la materialul din care este făcută casa (dincolo de considerentele de rezistență și design). Aceste aspecte însă au adesea un impact profund asupra funcționării noastre energetice sau cognitive – lucru ignorat în epoca noastră, dar de care strămoșii noștri erau conștienți. Ei chiar știau cum să exploateze și să manipuleze forțele naturale din peisaj pentru a afecta comportamentul uman. Se vede acest lucru din amplasamentul locurilor sacre.

În ceea ce o privește, Judy Hall povestește despre experienţa energetică incredibilă care este locuirea pe rocile calcaroase din Dorset. Creta este un mediu fluid, compus din organisme care au trăit odată pe fundul mării. Creta din Dorset este presărată cu cremene, o piatră portal ale cărei proprietăți energetice ajută la trecerea frontierelor între lumile materiale și spirituale.

Între peisaj, geologie, cristale și putere există interconexiuni subtile, pe care Judy Hall le schițează foarte sugestiv, în ideea că putem intra în rezonanță cu ceea ce înseamnă vortexurile energetice care fac din anumite locuri de pe planetă locuri sacre sau de putere, chiar fără a merge direct acolo. Cum? Prin intermediul pietrelor și cristalelor care le veghează.

Asta nu înseamnă că avem nevoie de pietre rupte din lespezile de la Sarmisegetuza pentru a intra în rezonanță cu ceea ce mișca ceremoniile sacre ale dacilor. Dimpotrivă, nu este deloc recomandat să scoatem pietre sau cristale din locurile sacre și în  niciun caz ca simple „suveniruri“, înainte să cerem permisiunea locului în sine.

Din fericire, comunicarea despre care vorbeam este cu adevărat subtilă, iar pietrele și mai ales cele mai organizate și mai evoluate dintre ele, cristalele, au capacitate de a comunica între ele, fără să țină seama de ceea ce pentru noi oameni înseamnă distanța fizică. „Cristalele stau literalmente la baza lumii noastre“ spune Judy Hall. Se spune că multe site-uri sacre, cum ar fi Machu Picchu din Peru și Muntele Kailash din Tibet, ar sta pe cristale. Rocile cu un conținut ridicat de cuarț – cum ar fi granitul, gresia și rocile cu un conținut metalic ridicat de fier, cupru, argint, aur, formează un sistem electric gigant, amplificând energiile naturale ale Pământului care trec prin ele.

Timp de mii de ani cristalele au fost considerate fiinţe sensibile şi tratate cu onoarea şi respectul datorate zeilor întrupaţi. Oamenii antici credeau că pietrele pot comunica pentru că erau vii. Fiecare tip de cristal împărtășește o conștiință unificată, o conștiință de a fi un singur spirit împrăștiat pe o suprafață mare. Judy Hall numește acest spirit: sufletul tutelar al cristalului sau Crystal Oversoul. Sufletul tutelar al cristalului este sufletul colectiv cu care toate cristalele individuale din domeniul său vor identifica și comunica.

Cristalele participă la o conștiință specială, în care timpul și spațiul nu există și în care comunicarea este de la sine înțeleasă. Astfel, rezonanța unificată între cristale de același tip, indiferent de locul în care acestea ar putea fi situate, ne permite să folosim cristale din alte surse pentru a se conecta la un anumit loc sacru.

Sunetul serveşte ca un alt tip de comunicare cristalină – din adâncul vremurilor litofonia făcea parte din ritualuri puternice.

În consecință, Judy Hall propune un șir de locuri sacre din lume, fiecare conectat cu un anumit cristal. Conectându-ne cu cristalul respectiv, de exemplu atingându-l sau meditând cu cristalul așezat în dreptul propriilor noastre vortexuri energetice umane (chakre), ne vom conecta și cu spiritul profund al locului respectiv.

Așa am ajuns la Glastonbury, care, spune Judy Hall, este chakra-inimă a planetei. Nu este deloc întâmplătoare, pitorească sau pur turistică alegerea locurilor sacre cu care ne conectăm – dimpotrivă, locul care ne cheamă este exact locul care are să ne spună cel mai mult în acest moment.

Piatra care face conexiunea cu Glastonbury este amonitul, fosila-spirală sau labirint. Călătoria prin amonit este călătoria către inima lumii, în miezul ei, acolo unde se plămădește schimbarea, unde ai acces la înțelepciunea ciclurilor de timp și unde înțelegi continuitarea vieții, unde lumile comunică unele cu altele.

Judy Hall a împărtășit multe cu Glastonbury și inima sa ascunsă, Avalonul, din experiență proprie și din învățăturile maestrei sale Dion Fortune. Avalonul există într-o dimensiune paralelă cu Glastonbury și este văzut prin ochiul interior al viziunii. După învățăturile lui Dion Fortune, aici se află Graalul, legendarul potir al lui Hristos care are conotaţii mult mai vechi. Avalonul este inima numinoasă a acestui peisaj, camera eterică a chakrei inimii lumii. Glastonbury Tor era casa lui Gwyn ap Nudd, regele poporului şi stăpân al Lumii de Dincolo – corespondentul său în lumea românească ar fi Lumea Blajinilor. După cum a spus Dion Fortune, „Glastonbury Tor este într-adevăr Dealul Viziunii pentru oricine ai cărui ochi au cea mai mică înclinație să se deschidă asupra unei alte lumi”.

Amoniții sunt peste tot în Glastonbury, deoarece această zonă s-a aflat literalmente sub apă timp de milioane de ani. Aceste creaturi marine antice au murit şi au fost fosilizate, ieșind la suprafaţă când pământul a fost drenat. Mănăstirea este construită din calcar fosilizat și a fost dedicată Sfântului Arhanghel Mihail, arhanghelul de foc care stă pe un şarpe. Înainte de creştinism, Glastonbury Tor a fost perceput ca un dragon enorm care zăcea întins sub peisajul terestru. În jurul Torului, ca o roză a vânturilor, și sub el, se află un labirint imens, multidimensional, serpentin, care reprezintă practic un traseu al unor procesiuni antice, simbolizând călătoria sufletului prin naștere, moarte și renaștere.

Un simbol al stabilităţii, amonitul a fost un talisman protector şi un păstrător al înţelepciunii timp de mii de ani. Forma sa te duce adânc în interiorul tău sau îţi permite să explorezi dimensiunile multiple ale conştiinţei. Această piatră se leagă de Marea Zeiţă şi de spirala lentă şi în expansiune a evoluţiei. Curgând ușor în spirale sa de energie, amonitul ne ajută să călătorim către esenţa noastră, adevărata formă a sufletului. El invocă o legătură puternică între inima omului şi cea a mamei Pământ. Amonitul ajută la călătoria prin timp și spațiu pentru a explora trecutul îndepărtat, imensitatea prezentului sau viitorul îndepărtat. Folosit pentru a consolida sistemul de chakre personal sau planetar, amonitul activează abilitățile metafizice

Este recomandat pentru vindecarea traumei de naștere și acționează ca un adevărat dezinfectant karmic, îndepărtând uşor straturile trecutului pentru a ne permite să ne percepem adevăratul sine. Ne eliberează de obsesii şi imperative mentale inutile, stimulând prețioasele instincte de supravieţuire. Amonitul stârnește un flux puternic de Qi și accesează potențialul genetic benefic al fiecăruia, ajutând la depăşirea maladiilor degenerative.

Cu ochii închişi, urmărește cu degetul spirala amonitului, către centru. Spune-ţi că ai ajuns în chakra-inimă a lumii, urcând în spirala din jurul Glastonbury Tor. Când ajungi în centru, simţi bătăile inimii mamei Pământ venind la tine. Sincronizează inima ta cu inima Mamei Pământ. Când pui jos amonitul, inima ta va rămâne conectată la Mama Pământ.