Cum este un șaman andin?

Am dedus dintr-un dialog fascinant cu Miruna și Radu Nagy, fondatorii Școlii de Medicină Șamanică din România

Va invitam la cursul eveniment PRACTICI SI INITIERI SAMANICE Q´ERO cu Don Pascual Apaza Flores  In aceste zile vom învață tehnici de vindecare si curățare, vom primi Ritul Mâinilor vindecătoare, al Benzilor de Putere si al Semințelor Armoniei. De asemenea vom face exerciții de respirație si meditații, iar seara vom sta in jurul focului in ceremonie.  Datele cursului: Vineri, 25 Noiembrie, ora 15.30 – Duminica, 27 Noiembrie, ora 13.30.  Costul: 1200 ron / 900 ron – pensionari, studenți si șomeri / gratis pentru copii sub 14 ani Locația: Mistral Resort, Moeciu de Sus – www.mistralresort.ro Costuri cazare: camera single – 165 ron / camera dubla – 185 ron micul-dejun inclus / prânz – 60 ron / cina – 60 ron  Pentru înscrieri Moeciu curs: mirunagy@hotmail.com; 0771 637 257 Pentru rezervarea locului va rugam sa achitați un avans de 400 ron in contul: Laika Spirit SRL RO97BTRLRONCRT0460977801 Cu mențiunea: Curs Don Pascual  Înscrierile se închid in data de 15 Noiembrie.

Am văzut această invitație și mi-am imaginat cum trebuie să fie întâlnirea cu un șaman Q’ero, pe care mi-l imaginam ca o ființă foarte diferită de majoritatea oamenilor pe care îi cunosc. Am avut ocazia să aflu mai multe despre don Pascual și șamanii Q’ero chiar la Wayra Astrae, unde au sosit în vizită Miruna și Radu Nagy, fondatorii Școlii de Medicină Șamanică din România.

La finalul discuției noastre, aveam să ajung la concluzia că avusesem și nu avusesem dreptate în același timp: da, don Pascual și șamanii Q’ero, cum este el, sunt persoane care se raportează la sisteme la valori aparent total diferite de ale noastre. Dar la fel de adevărat este că în esență împărtășim cu el mai multe adevăruri decât convenții care ne despart.

„Cei care trăiesc acolo, în Anzi, au o comunicare directă cu natura, dar noi avem nevoie de intermediari“ a început Radu Nagy.

„De ce se întâmplă asta? Nu numai datorită faptului că ei trăiesc într-un spațiu mult mai natural, ci și datorită credințelor lor. Noi, europenii creștini, avem credința că suntem ființe alungate din Grădina Raiului. Iar când europenii au debarcat în America au dat peste ființe umane care se considerau păstrători ai Grădinii: acesta a fost marele conflict al culturilor. În calitate de locuitori a acestei grădini, ei nu au nevoie să explice atât de mult: nu au plecat niciodată de acolo. Florile le vorbesc și pământul le vorbește. Ei ne spun doar atât: conectează-te! Ei nu fac filosofie pentru că nu au nevoie. Nu cunosc atât de multă geografie ca noi, dar cunosc geografia internă a mamei-pământ.“

Miruna Nagy completează: „Ei au conectarea cu Apus, cu munții sacri, masculini și feminini. Ei știu că sunt făcuți din mama pământ și din lumina marelui spirit și asta e, așa trăiesc. Au o simplitate, o bucurie, o inocență deosebite – ei văd toate ființele cu care împart viața pe pământ ca pe alți copii ai mamei pământ. E foarte multă pace ș respect în viața lor.“

Radu: „Cosmologia andină cuprinde mai multe lumi – noi trăim aici în lumea de mijloc, a acțiunii, lumea fizică. Relația lor cu viața și cu moartea este foarte naturală. Strămoșii, cei care au trăit pe pământ înaintea noastră, sunt acum într-o lume a energiei – o lume de dincolo, dar care nu este foarte departe. Pacha înseamnă lume, iar Hanak Pacha este lumea spiritelor de lumină invocate câteodată în cadrul ceremoniilor. Prietenul nostru, Don Pascual, care este pampamesayok și un șaman foarte iubit, vorbește cu mare simplitate despre părinții lui ca și cum ar fi aici. Îl întreb: unde sunt?  Mama este în lumea de sus, răspunde el simplu.

Ei nu au, ca și noi, ideea că trebuie să faci ceva ca să ai dreptul să te eliberezi, să te mântuiești – pentru ei nu există decât un singur lucru: ayni, adică să trăiești în justa relație cu viața – ceea ce dai să fie în echilibru cu ceea ce primești. Totul este pentru ei mai simplu, pentru că nu au plecat din paradis, ca atare nu mai trebuie să acceadă undeva. stau bine aici. Don Pascual spune: eu an 52 de ani și sunt bine.

Don Pascual provine din neamurile q’ero, de pe muntele Ausangate (muntele de 6600 de metri care domină orașul Cuzco). Q’eros sunt păstrătorii tradiției pure – se spune că sunt acei șamani din casa regală care în momentul în care europenii s-au apropiat au lăsat totul și s-au retras în munți. unde au păstrat înțelepciunea tradițiile intacte.

În munți, paqo este purtătorul acestei înțelepciuni, aceste medicine simbolizată fizic de mesa – altarul portabil în care se află pietrele de putere cu care lucrează șamanul. Fiecare piatră vine dintr-un loc anume și trece prin mai multe procese înainte de a deveni piatră vindecătoare. Pietrele sunt purtătoare de memorie. Pe nivele mai înainte, se poate spune că ele pot să conțină chiar energia big-bangului. În munți șamanii se bucură foarte mult atunci când găsesc un meteorit pentru că această piatră a făcut o călătorie cosmică înainte de a ajunge pe pământ și ne poate ajuta energetic foarte mult pentru echilibrare.

Instrucția acestor șamani de munte este în comunitate, spre deosebire de șamanii de junglă care sunt expuși singuri efectelor junglei pentru a învăța direct de la spirit.

Don Pascual este pampamesayok – șamanul cu mesă care are puterea câmpiilor (pampa). Mai degrabă podiș, pentru că sunt câmpiii aflate la foarte mare altitudine, Sunt erboriști , fac ofrande, citesc în frunzele de coca etc.

Don Pascual povestește despre maestrul lui, care i-a salvat viața pe munte atunci când a fost lovit de un fulger – se spune că acesta este semn de a fi ales. Acest  maestru era un altomesayok – șaman de munte. Puterile lor sunt diferite. Un altomesayok trebuie să ducă o viață foarte pură – nu e vorba despre abstinență sexuală, ci despre puritatea interioară.“

Radu Nagy povestește apoi ce i-a spus Don Pascual despre maestrul lui: „Radu, vorbește cu muntele așa cum vorbesc eu cu tine. Și muntele îi răspunde așa cum eu îți răspund ție. Uneori, dacă vine un englez și altomesayok se adresează muntelui, acesta îi poate da un răspuns în limba engleză.“

Un altomesayok citește în energie așa cum noi citim un ziar. Acești șamani pot spune foarte multe, dar nu spun, deoarece scopul lor nu este să te impresioneze, ci să te ajute. Un altomesayok vede și în timp, vede cine este predispus să meargă pe această cale și are câțiva discipoli care trăiesc cu el mai mulți ani și fac periodic ceremonii de inițiere pe diferiți munți, pe care-i descriu ca pe niște persoane.

Dar femeile? Ce fac femeile? Devin șamanițe?, am întrebat.

Da, mi-au răspuns în cor Miruna și Radu. Devin chamancha – șaman – femeie. Dar în paralel cu asta ele au grijă de familie, gătesc, țes învelitorile de mesa, care erau legăturile foate rezistente unde-și purtau copii. Le țes cu simboluri tradiționale, astfel încât ele devin adevărate hărți ale lumilor. La fel, ele țes și ponchourile de ceremonie ale șamanilor, Dincolo de asta, femeile sunt erboriste – vindecă prin tincturi, prin ceaiuri, băi de plante.

Radu continuă: „Tradiția andină este impregnată de tradiția feminină. Noi am fost căsătoriți la Moray – de o pereche de șamani legendari: Don Umberto și Dona Bernadina. Această energie feminină din tradiție se reliefează și din faptu că ei numesc tot ceea ce îi hrănește și toate femeile: mama.

Miruna completează: „Relația parteneriloer este de egalitate; femeile au un rol foarte importanmt pentru că hrănesc. Șamanii merg și ei la munca agricolă  – cultivă quinioa pe terase, peste 100 de soiuri de cartofi. Familiile lor sunt foarte armonioase. Acum copiii șamanilor merg la școală – don Pascual trăiește parțial în Cuzco, parțial sus, în satul Q’ero. Pe copii îi atrag telefoanele mobile etc. dar păstrează datinile, cum este ospeția și obișnuința de a împărți. Sunt generoși, veseli și surâzători, deși au foarte foarte puțin. Am fost de 3 ori  în Peru până acum și am rămas foarte impresionați de bunătatea lor. Bunătatea vine de la Pacha Mama, de la mama pământ. Se vede din felul în care tratează copii sau câinii. Nu am văzut niciun copil să facă criză de furie că nu-i cumpără mama ceva. Copiii se joacă împreună. Câinii de acolo sunt foarte concentrați, nu vin să ceară de mâncare, deși nu par deosebit de bine hrăniți. Când ne întoarcem din Peru avem cu noi sentimentul că aici totul este bine și că putem să ne eliberăm de tot ce ne poate sta în cale ca să  iubim și să dăruim.“

Deci voi credeți că se poate păstra genul acesta de trăite chiar și într-un oraș? i-am întrebat.

Într-un glas mi-au răspuns: da!

Radu adaugă apoi: „Natura spirituală a poporului român este un sol foarte bogat. Am realizat asta trăind în 4 țări cu 4 mentalități și 4 civilizații diferite: natura oamenilor aici în România îți ajunge foarte repede la inimă. Aici oamenii se manifestă din inimă. Și pentru șamani este o bucurie să vină aici; ei iubesc oameni de aici, ne consideră frați. Ei iubesc și munții noștri, spun că sunt frații mai mici ai Anzilor – iubesc energia munților de aici.“

Iar mie mi se pare că ceea ce îmi povestesc ei despre spiritualiutatea andină este foarte aproape de spiritul ortodox al Patericului.

A propos de „tradiție autentică“ Radu povestește cum l-a întrebat o dată pe Don Pascual: ce suntem noi pentru voi? Cum ne percepeți? Suntem foarte diferiți, aparent., a zis Radu.

Don Pascual însă s-a uitat la el, l-a luat în brațe și l-a mângăiat pe cap, zicându-i: Tu ești ca mine!