Cum a ajuns Lilith din mitologie în astrologie? De ce numim Luna întunecată cu numele ei?

În astrologie, Lilith a intrat ca personificare arhetipică a unei realități psihologice și spirituale. Este practic creația și contribuția unui apropiat al teosofiei: Walter Gornold (1864 — 1929), cunoscut până în 1895 sub numele de Walter Richard Old.

Acesta a fost un astrolog și teosof englez. Când avea doar cincisprezece ani, el a început să studieze astrologia. A făcut studii de medicină și a continuat cu studii în psihologie, limbi orientale, astrologie și numerologie. La vârsta de douăzeci și trei de ani scria o rubrică obișnuită de astrologie în Society Times și și-a publicat prima carte. Și-a schimbat oficial numele în Walter Richard Gornold. în 19 aprilie 1895, încorporând numele strămoșului său Gorn (scris și Gorm) cel Bătrân, un rege viking al Danemarcei. Gornold a fost foarte activ în cadrul Societății Teozofice timpurii din 1887-1895 și a devenit membru al Grupului Intern al Helenei Blavatsky din Londra. De-a lungul lungii sale cariere de astrolog, a folosit pseudonimul Sepharial (inspirat de îngerul Seraphial din Cartea apocrifă a lui Enoch) și a fost numit „prințul astrologilor englezi”.

Walter Gornold a lucrat direct cu Madame Blavatsky la Londra și a fost complet implicat în activitățile Societății Teozofice, în timp ce lucra și ca astrolog. El a servit ca secretar general al Societății Teozofice din Anglia între 1890 și 1891. În plus, a acționat și ca editor asociat pentru publicațiile teosofice The Vahan și The Theosophist.

Walter a locuit până la sfârșitul zilelor sale cu Madame Blavatsky, care se pare că ajunsese să îl numească „curtezana astrală“. Reverendul Bernard Old, fratele lui Walter, povestește o experiență pe care acesta din urmă a avut-o când locuia cu Madame Blavatsky: „Walter se gândise la o problemă astrologică și a intrat în sufragerie, cu un aspect foarte serios, preocupat. Madame Blavatsky a simțit ceva de la fratele meu, așa că într-un mod magistral l-a îndrumat să se așeze pe canapea și să se odihnească. Ea s-a întors către mine și mi-a spus încet: „Nu te alarma, o să-i arăt ce vrea să știe”. Ea i-a atins degetul mare doar cu inelul pe care îl avea pe deget, iar el a căzut instantaneu în transă. În foarte scurt timp, el s-a trezit și ea i-a spus: „Înțelegi ce ai văzut?” El a spus: „Da, și acesta este răspunsul la problema mea astrologică, în litere ebraice de foc”. „Da”, a spus ea, „așa este. Dar în prezent nu trebuie să treci singur”. Apoi s-a întors din nou către mine și a spus că a fost afară de trupul ei de trei ori în timpul transei sau somnului fratelui meu.“

Acesta este modul în care se lucra cu Madame Blavatsky.

De ce Lilith, prima femeie, poate și prima zeiță, oricum unul dintre primii demoni, a intrat în zodiac și influența ei asupra oamenilor a fost consemnată și pe această cale, celestă?

Pe scurt, Lilith a intrat în zodiac pentru că trebuia să fie acolo. Muza sa a fost fără îndoială chiar Madame Blavatsky – practic ceea ce trebuie să fi gândit Sepharial era chiar că „trebuie să existe o entitate astrală care să patroneze umbrele noastre“, ca recunoaștere a faptului că ceea ce ne influențează din umbră nu este strict personal, depinzând numai de circumstanțele noastre de viață și de propria noastră capacitate strict psihologică de a le face față, ci trebuie să existe o rațiune mai profundă, inconștientă, dincolo de capacitatea noastră de influențare, care să reprezinte partea noastră întunecată. În felul acesta văzută, ideea de Lilith devine geamănă cu noțiunea de inconștient, așa cum se schița – cam în aceeași perioadă istorică – în câmpul psihanalitic. Iar acest paralelism nu are cum să fie indiferent nici astrologilor și nici psihanaliștilor care respectă sincronicitățile și le privesc cu potrivita curiozitate.

Sepharial nu a ezitat să găsească chiar un astru fizic care să susțină ideea unui suport astrologic al influenței umbrei feminine.

În 1918, el a susținut că a confirmat existența celei de-a doua Luni, un al doilea satelit al Pământului pe care astronomul Georg Waltemath pretinsese că l-a descoperit în urmă cu 20 de ani – descoperire care până atunci nu fusese confirmată de nimeni altcineva, ci, dimpotrivă, a fost puternic discreditată de astronomi. Walter Sepharial a numit satelitul Dark Moon Lilith și a susținut că Lilith este o lună „întunecată”, invizibilă de cele mai multe ori, dar că el însuși a văzut-o în timp ce trecea prin fața soarelui.

În zilele noastre sunt puțini cei care cred în existența fizică a unui al doilea satelit al Pământului, întunecat, dar totuși o piatră în cosmos. Însă sunt mult mai mulți astrologi care, deși admit că Pământul are un singur satelit natural, o piatră în cosmos pe nume Luna, dar țin seama de dublul întunecat al Lunii, respectiv poziția apogeului Lunii – și acesta a moștenit numele de Lilith.

În astrologia actuală, numele Lilith sau Lilith Luna Neagră (Black Moon Lilith ) este de obicei dat unui punct din horoscopul apogeului actual al Lunii. Când este considerată un punct, această Lilith este uneori definită ca al doilea focar al elipsei descrise de orbita Lunii; Pământul este primul focar, iar apogeul se află în aceeași direcție aproximativă ca și focarul. Este nevoie de 8 ani și 10 luni pentru ca acest punct să finalizeze un circuit prin zodiac.

După Joëlle de Gravelaine, Astrologie Heute Nr. 23, Lilith Luna întunecată descrie relația pe care o avem cu absolutul, cu sacrificiul ca atare și arată capacitatea pe care o avem de a ne desprinde, de a ne lăsa în voia unei voințe mai înalte care este a Universului. Nu este pasivitate, ci este un act de voință, voința de a fi deschiși, de a avea încredere într-un flux al lucrurilor care depășește capacitate noastră de cuprindere – unii îl numesc chiar Dumnezeu. Lilith  întunecata este cea care crează în noi golul necesar pentru a ne deschide.”

Alte interpretări astrologice contemoporane o asociază pe Lilith întunecata cu dorințele profunde, eliberarea sexuală și puterea extraordinară de a-ți revendica identitatea. De altfel, în această scurtă istorie am putut vedea că de la început Lilith a fost legată predominant de sexualitate, acesta fiind aspectul uman cel mai reprimat în peroioada istorică respectivă. De fapt ceea ce este reprimat este sexualitatea liberă, exact cea reprezentată de Lilith.

Lilith și Eva sunt cele două fețe ale sexualității feminine în patriarhat: Lilith este blestemata care nu admite ierarhie, adică nu admite ingerința relațiilor de putere în ceea ce trebuie să fie un tărâm al libertății și dragostei, anume sexualitatea. Eva, dimpotrivă, este supusa, cea care admite dominația ideologei masculine, iar toate abaterile dorinței ei de la aceea ce aceasta prescrie trec drept păcat.

Când alegem să explorăm spațiile goale din propriile noastre povești pe care ni le revelează Lilith, putem să dăm la iveală descoperiri incredibile despre cele mai ascunse părți ale noastre: dorința, autonomia, voința și libertatea noastră.