‘Aș vrea să vorbesc despre feminin și masculin, nu despre bărbați și femei.’ mi-a spus Monika Puiu într-o zi și mi-a povestit că se gândește de ceva vreme să rezume ceea ce vede și gândește acum despre masculinitate și feminitate, cum le vede reprezentate și cum arată ele atunci când ajung la vindecare, adică la trăirea lor unificată și sacră.

‘Nu o să spun despre cum ‘ar trebui’ să arate, ci cum arată ele când se vindecă și se îmbrățișează unele pe altele în interiorul aceleiași persoane.’ a continuat Monika.

Cu Monika Puiu despre vindecarea masculinului și femininului ca un proces de îmbrățișare

‘Și femeile și bărbații au părți masculine și feminine. Întrucât trăim în patriarhat de aproximativ 6000 de ani, femeile au învățat să lucreze cu latura lor masculină, în timp ce majoritatea bărbaților nici măcar nu recunosc că au o latură feminină.

 Fiecare individ are o înțelegere proprie despre masculin și feminin – dar din păcate majoritatea covârșitoare sunt distorsionate. Când mamele/bunicele noastre doreau să fim mai feminine, în majoritatea cazurilor ele se refereau la rochii și tocuri – nu era deloc vorba despre a ne găsi puterea interioară și a ne exprima.

 Trăim vremuri de schimbare, în societate au început să se redefinească nu numai rolurile masculin și feminin, ci de-a dreptul ce este un bărbat și ce este o femeie în concretețea corpului fizic. Cum găsim echilibrul în aceste vremuri de schimbare?

 Ceea ce respingem în noi înșine, căutăm în afara noastră, mai ales în relațiile noastre apropiate. Acesta este unul dintre motivele pentru care femeile care își îmbrățișează latura masculină au mai multe dificultăți în a găsi un partener. Mulți bărbați doresc să–și vadă latura feminină reflectată de parteneră. Femeile care și-au integrat masculinul au în continuare latura lor feminină, dar aceasta este în echilibru, pe când majoritatea bărbaților din jur, dezechilbrați fiind, au nevoie de o femeie complementar dezechilibrată și nu de una echilibrată.’

Cum este femininul vindecat sau autentic?

întunecat, pământesc, fertil

atotcuprinzător

fluid

creează, crește, adăpostește

sensibil, cunoaște

hrănitor

emoțional,

misterios și magic

putere de conectare și legare, reacție și reflecție.

 Așadar femininul vindecat, sacru, nu este slab. Este suficient să ne uităm la zeițele de altădată. Prima femeie menționată în Vechiul Testament este Lilith. Cum să fi fost slabă? Slăbiciunea nu o caracteriza nici pe ea și nici pe Hekate, Isis, Ishtar, Kali, Maria Magdalena, Diana, Pallas Athena, Afrodita și multe altele.

 Femininul sacru are putere – nu este numai puterea de a crea, ci și puterea de a vindeca, de a hrăni, de a avea grijă, de a conține și de a reuni. Pentru a crea magie și mister, cuprindere și conținere.

Cum trăiești femininul vindecat?

– îți cunoști puterea interioară și aduci echilibru

– devii moașa întregii creații sau vasul sacru alo creației

– fertilizezi pământul pentru a primi sămânța

– Hrănești – ești fântâna, râul, oceanul, norii, ploaia și zăpada

Femininul creează mediul în care sămânța masculină poate să crească. Acesta este dansul de bază între aceste două energii. Starea vindecată este acea stare în care ambele energii sunt îmbrățișate și devin întregi.

 Masculinul vindecat sau autentic este focul sacru, arderea, motorul, structura și ordinea, acțiunea, îngrijirea și protecția, voința, aprinderea, sămânța, cunoașterea și înțelepciunea, strategia pe termen lung.

 Forța și aprinderea vin din interior. Masculinul vede întregul și acționează în grija pentru întreg. La focul sacru masculinul este în exterior, privind înăuntru, protejând trecutul și viitorul, iar energia masculină este focul în același timp, centrul, privind în afară. Aceasta este energia asertivă, extrovertită și creativă din noi.

 

Cum se manifestă masculinul vindecat:

– Putere din interior

– A vedea și a cuprinde cu vederea întregul

– Acționează pentru bine, privind în ansamblu

– Protejează viitorul, semințele, comunitatea

– Respect pentru viață și natură

– Paternitatea întregii creații

– Păzitor al focului sacru, al timpului și al spațiului

– Construiește puterea prin comunitate

– Sprijină creșterea în comunitate și descendenți

– Păstrează spațiu sacru pentru timpul viitor

– Creează un mediu în care femininul se poate dezvolta în siguranță.

Deci, cât de departe suntem de asta? Ca indivizi și ca societate?

Privind în jur vedem că există o neînțelegere profundă a acestor principii – atât despre feminin, cât și despre masculin. Modelele copiilor și adolescenților de acum sunt departe de descrierile de mai sus.

 Trăim într-o perioadă în care ne preocupăm de gen și de feminin, dar ne ocupăm mult mai puțin de masculin. Este ca și cum credem că înțelegem masculinul. Dar oare îl înțelegem?

 Nu ne vom întoarce la matriarhat și nici patriarhatul nu se va susține mult. Sunt foarte curioasă ce urmează.

 Când predau roata medicinei, văd din ce în ce mai mulți bărbați care se alătură, fiind curioși de femininul lor și văd și din ce în ce mai multe femei gata să înțeleagă că modelele feminine din trecut nu sunt ceea ce își doresc.

Ambele sexe își găsesc propriile răspunsuri și încep să–și echilibreze energiile. Energia și puterea interioară obținute în timpul unui antrenament cu roata medicinei este pur și simplu minunată și un mare pas înainte în înțelegerea profunzimii ființelor noastre sufletești.

 În timpul unei sesiuni de astrologie experiențială îndepărtez adesea o mască, eliberez o persoană de un personaj și cu toții simțim instantaneu schimbarea energiei, adesea o relaxare și deschidere pentru a vedea și auzi ceea ce este cu adevărat. De multe ori lucrăm la feminin și la masculin în liniile de familie.

 Există multe modalități de a obține echilibrul interior masculin-feminin, roata medicinei și astrologia experiențială sunt numai două dintre ele. Poate fi un început minunat al unui nou drum către o viață împlinită.

 

Măști, demachiante și adevărul trupurilor

Ca întotdeauna, punctul de vedere al Monikăi Puiu mă pune pe gânduri, pentru că întotdeauna este nuanțat, imprevizibil, out-of-the-box, dar nu în sensul de senzațional, ci în sensul de trăit personal, inedit prin autenticitate.

De data aceasta nu m-am putut împiedica să mă gândesc la trăirea fizică a dinamismului yin-yang, aflat în continuă curgere inclusiv în corpurile noastre – numai că personajul, masca, rolul prescris în care ne cramponăm creează o vâscozitate a curgerii yinului și yangului. Stagnările nedorite în mască sunt capcane care creează inautenticitate.

Nu, nu urmează să vorbesc aici despre cosmetice și frumusețe, deși tangențial se poate spune că în valoare absolută este chiar despre frumusețe, frumusețea inerentă a acestei lumi. Este frumusețea ca senzație fizică și triumf al spiritului – dar să nu divagăm și să nu anticipăm.

Ceea ce este important acum este să scoatem măștile, dar numai scoțându-le înțelegem de fapt cât de profund s-au lipit ele de noi, de chipurile noastre. Câteodată ne luăm și un strat de piele cu ocazia asta, câteodată o mască o acoperă pur și simplu pe alta și tot așa.

Avem nevoie să vedem îmbrățișate yinul și yangul din noi, să le conectăm puterile pentru a înțelege și a trăi plenar ființa puternică din noi. O facem? Nu încă. Nu total.

Procesul de îndepărtare a măștilor este îndelungat și în straturi, la fel cum este și procesul de empancipare de sub rolurile prescrise.

Poate nu înțelegem mai mult nici femininul și nici masculinul cu această ocazie, ci doar le facem să se miște, cam în felul în care un demachiant începe prin a ne amesteca culorile fardurilor de pe față.

Îmbrățișate, masculinitatea și feminitatea fiecăruia devin surse de dinamism creativ, o stare pe care străvechii chinezi au apropiat-o de nemurire.

Vestea cea bună este că în era noastră ceva ne împinge spre asta și ne tot dizlocă măștile.

Vestea mai puțin bună este că ne zbatem să le punem la loc, dar puțin rearanjate, pentru că ne-am obișnuit cu masca și natura noastră duală reală, pe care putem numai s-o bănuim, ne cam sperie.

Miza este uriașă: este declanșarea unei uriașe energii creatoare – iar dacă o fac mai mulți, dacă o facem colectiv, atunci chiar se poate întâmpla o schimbare.

 

Ce să facem ca să nu ne mai sperie?

Poate o putem face dacă ne folosim trupurile drept ancoră și trambulină. Dacă le mișcăm echilibrând energiile, le percepem în corp și avem încredere în ceea ce simțim (acum aproape că nu mai este timp pentru alte dovezi)  păstrându-ne în același timp spiritul alert, astfel încât să recepționeze schimbările. Este starea pe care de fiecare dată Monika ne -o recomandă pentru sesiunile de astrologie experiențială, o stare de atenție/relaxare pe care îmi place să o păstrez și când sunt în natură, dar mai ales când mă confrunt cu natura umană.