În luna martie am fost… Marte!

Am bănuit că destinul mi se va schimba, după ce am scris data trecută – și iată că s-a întâmplat! Niciodată nu mai primisem de la astre misiunea de a fi Marte. Nu că nu aș cunoaaște aceest rol, nu că nu l-aș fi trăit, doar pentru că până acum nu mai apăruse priritar. Am primit cu bucurie acest mesaj al activității, după expectative de tot felul, chiar dacă intuiam că nu va fi pentru mine acum o cale ușoară – ceea ce avea să se dovedească în următoarele zece zile. Am jucat rolul lui Marte într-una dintre cele mai memorabile astrograme – anumea a Monikăi însăși, astrogramă ghidată în premieră de Bianca, astrolog în formare.

Prilej pentru mine să constat câ se împlinesc căteva luni bune de la începutul acestui ciclu de workshopuri, timp în care fiecare dintre noii a crescut în felul ei propiu și în direcția ei. Bianca, pornită deja pe drumul transformării personale, dar și reorientării în direcția astrologiei, a devenit din ce în ce mai expertă, iar felul în care ea ghidat astrograma Monikăi a fost impresionant pentru toate cele prezente.

Eu am fost bucuroasă că mi-a revenit rolul unuia dintre cei mai importanți susținători ai Monikăi, Marte. A fost un proces de a ne reconecta.

Fiecare etapă din workshopul de astrologie experiențială este un pas către firescul simțirii, atât în ceea ce privește „rolul planetelor““, cât și în privința raporturilor dintre noi. Am profitat de sosirea unei noi participante – care este și vechea mea prietenă, Dana – pentru a-i prezenta pe scurt metoda, grupul și evoluția lui. Ocazie cu care am descoperit de fapt cât de mult a evoluat către firesc și autenticitatea trăirii și relatării celor trăite. Am evoluat toate, ajutate toate de stilul precis și concis al Monikăi, a cărei familiaritate cu drumul astrologic este dublată de atâta naturalețe, de înrădăcinarea în ceea ce este puternic și natural lumii de aici, de conștiința faptului că avem șansa de a cunoaște datorită – și nu în pofida – continuității între concretețea acestei lumi și subtilitatea domeniilor spirituale spre care această lume concretă ne deschide.

Nu exaltarea de a privi în lumea mai adâncă a interiorului, nu exaltarea de a fi în lumea asta concretă și senzuală, ci firescul continuității între ele, firescul acțiunii a lua drept baza atât limita cât și nelimitatul, iată lecția pe care am învățat-o și continuăm să o învățăm toate de la Monika. Într-adevăr, ce altceva este șamanismul decât acest chanelling cointinuu între lumi? Mulțumim și așteptăm cu nerăbdare workshopul următor!