Astrologie experiențială workshop #1

Aflasem despre concept în urmă cu un an, când Monika Puiu a realizat pentru mine o astrogramă. Eu mă pregăteam să văd o foaie de hârtie cu desene abstracte – dar de fapt astrograma creată de Monika era un covor imens cu pietre și simboluri, în care am pășit, iar mesajul astrelor s-a deslușit în mine grație intermedierii Monikăi în calitate de planete, pe rând – și desigur șaman. Când am aflat că urmează un workshop în care Monika ne invita pe noi, participanții, să jucăm rolurile planetelor, am spuns „da“ fără ezitare.

Astrologia experiențială, deoarece așa am aflat că se numește această metodă creată de regretata Judy Hall și dezvoltată în prezent de Monika Puiu, presupune experimentarea directă a configurației influențelor din Univers care acționează asupra noastră la un moment dat.

În loc să consemneze niște semnificații ale configurațiilor astrale în funcție de diverse tradiții astrologice mai mult sau mai puțin înțelese și integrate, așa cum a făcut ceea ce azi se cheamă astrologia clasică, astrologia experiențială caută să folosească în egală măsură tradiția și semnificațiile actuale. Semnificațiile astrologice nu există sau nu au nevoie să fie consemnate ca atare, ci avem de lucrat numai cu semnificațiile pentru cineva și enunțate de cineva, în acest moment. Astfel ea integrează punctul de vedere cuantic, care de altfel nu pare să fi fost deloc străin nici astrologilor din vechime – astfel se explică multitudinea de versiuni prin care se exprimă și se interpretează raporturile astrale în tradiție.

Pe scurt, astrograma experiențială își propune să „stea de vorbă“ cu astrele pentru a găsi nu neapărat ceea ce se cheamă o „interpretare“ a configurației astrale a unei persoane, ci felul în care această persoană se va poziționa față de destinul ei în momentul prezent.

O experiență copleșitoare și hipercomplexă pe care nu o poți realiza singur/ă din cauza multiplelor interferențe și frâne pe care le-am dobândit, moștenit  – sau elaborat din ceea ce am dobândit și moștenit. Avem nevoie deci de intermediari, de șamani și de ajutoarele lor – ajutoarele sau aliații Monikăi sunt pietrele, cristale pe care ea le-a ales ca să-i vorbească și care s-au legat să vorbească cu ea.

Pentru a integra influențele care i se comunică, referitor la peroana pentru care se face astrograma și care implicit întreabă care îi este destinul și ce posibilități îi sunt deschise, șamanul face apel în primul rând la ceea ce simte și abia în al doilea rând la ceea ce știe. Pe scurt, cel mai bun instrument de cunoaștere este chiar propria persoană, propriul aparat psihic, dar și fizic. Capacitatea de a avea senzații clare, de a le percepe și de a le comunica, devine însuși vehiculul astrogramei. Monika însăși mărturisește că este vorba despre o capacitate care se poate antrena, prin exercițiu, ca orice altă abilitate. Se înțelege deci că nu aș fi putut rata asta, la workshopul unde urma să joc roluri de planete. Nici nu-mi puteam imagina cum este să fii planetă – ceea ce este bine, deoarece imagținația conștientă, fantezia, ceea ce construim în închipuirea noastră despre lucruri, pe baza unor fantasme dublate de idei culese de-a gata de prin cărți sau media. Am venit cu un spirit foarte deschis către senzație și mai puțin către interpretare.

Am tras planetele la sorți sau m-au ales entitățile astrrale despre care la momentul  acela nu știam mai nimic: Nodul Sud și Chiron.

A început apoi „teatrul astrologic“, care, da, mi-a adus aminte de psihodramă și de constelațiile familiale, dar faptul că rolurile nu reprezentau persoane puternice din istoria personală, ci planete, adaugă dimensiunea transcendentă necesară pentru a nu cădea pradă sentimentalismelor și poveștilor strict personale – urma să aflu mai târziu exact de ce.

Ideea de „rol“ era subliniată de accesoriile pe care trebuia să le îmbrăcăm – exact ca actorii care îmbracă un costum de personaj atunci când urcă pe scenă.

Monika ne-a oferit în special eșarfe și am simțit nevoia să mă acopăr complet, inclusiv capul, cu eșarfele rolurilor mele, pentru a le lăsa să se exprime cât mai mult pe ele și cât mai puțin pe mine, cu problemele și conflictele mele personale.

Neștiind dinainte despre entitățile astrologice al căror rol urma să-l joc, nu am avut altă șansă decât să simt direct. Am urmat instrucțiunile Monikăi și am fost atentă la fiecare indiciu, la fiecare schimbare din coro, la fiecare idee care mi-ar fi putut traversa mintea. La început aveam senzația că nu e chiar nimic, dar au început pe urmă indiciile… apărute din nimic. Vagi, mi se păreau cam fără noimă. Totuși le-am dat glas și, surprinzător, au început să îmi apară în minte și în corp alte indicii, de data asta mai clare și cu atât mai surpnzătoare – erau răspunsuri fulgerătoare la întrebările mele proprii despre mine, până de curând rămase fără răspuns. Îmi apăreau în minte ca niște flashuri, în timpă ce în primplan mă concentram asupra planetelor al căror rol îl jucam. Le pun acum pe seama unei stări de receptivitate, amplificată de receptivitatea celorlalți membri ai echipei, care a creat un soi de efect de câmp, ca de hologramă, care ne-a dus pe fiecare dintre noi mai aproape de propria cunoaștere. Practic, în grup ne ascuțeam mai bine simțurile, puterea noastră personală și spirituală a crescut datorită acestui efect de câmp și prezenței Monikăi, care fără îndoială canaliza fluxurile noastre psihice mai degrabă haotice și în calitate de șaman veghea la puritatea percepției..

Cu alte cuvinte, am progresat pe drumul cunoașterii și ne-am îmbogățit simțirea suficient de mult încât să ne înțelegem mai bine configurațiile proprii eoplicate mai târziu de Monika. Și mai ales ne-a crescut încrederea în propria capacitate de a ne extinde simțurile, de a le deschide tututor influențelor universului, fie că sunt sau nu vizibie. Se înțelege deci că abia aștept ediția următoare, din 19 noiembrie, pentru a mai face un salt.