Workshop Astrologie Experiențială ediția a patra – 21 ianuarie 2021

Revenit într-o zi de sâmbătă, workshopul a dobândit o nouă intensitate în 2023. Sâmbătă 21 ianuarie a fost o zi specială, o lună nouă care delimitează Anul Nou Chinezesc. Ziua a început devreme pentru mine și Monika, ne-am propus să povestim și să înregistrăm materiale pentru articole. Ne-am așezat la masă și Monika era pregătită. „Azi o să vorbim despre Judy Hall“, a spus ea. Azi era ziua. Am vrut să-i propun de mai multe ori Monikăi un articol despre Judy, dar parcă niciodată nu găseam liniștea sau timpul.

 

Când, chiar la începutul anului acestuia, în sfârșit i-am propus Monikăi să-mi povestească pe larg amintirile ei despre Judy, ea a zâmbit și  zis „Da“, adăugând: „e prima pară când Judy a venit“. Practic prima oară când îi simțise prezența, după ce Judy se despărțise de acest pământ. Nu voi intra aici în detalii despre paote câte mi le-a povestit, curând va apărea și articolul despre Judy, dar câteva lucruri trebuie să menționez: Monika mi-a povestit că a cunoscut-o în persoană pe Judy atunci când a asistat la un workshop de astrologie experiențială ținut de Judy la Glastonbury – atunci workshopul fusese despre Saturn și a impresionat-o profund. Așa cum pe mine m-a impresionat profund și m-a intrigat faptul că spre finalul vieții sale, după un accident vascular, Judy nu-și mai amintea astrologie. Am întrebat-o pe Monika de ce crede ea că s-a întâmplat asta și răspunsul ei a fost: probabil misiunea ei se terminase. Astrologia nu-i mai servea.

 

La prânz, când au început să sosească celelalte participantele la workshop, eram deja foarte impresionată și transportată de toate câte mi le povestise Monika în cursul dimineții. Monika a adus coșulețul cu bilețelele cu roluri planetare și eram aproape sigură că de data asta nu voi mai primi Soarele – și, da, nu am mai tras Soarele, am fost dizlocată din postura solară, dar, surpriză, pe bilețele scria Saturn și Uranus.

Adică întrucâva opusul acestui Soare.

 

Cumva ironic, despre acești doi aștri grei probabil știam mai mult decât despre alte planete, scrisesem mai de mult o lucrare de masterat în care erau profund implicați Saturn romanul și Chronos grecul, cu toată mitologia lor, interpretările lor, inclusiv cele astrologice și mai ales cele profund psihologice. Știam totul despre saturnieni, melancolici, înțelepți și depresivi, dar și despre Uranus, un zeu străvechi, cu o măreție de neînțeles pentru muritori și chiar și pentru ceilalți zei, Deus Otiosus, transcendentul care provoacă dezordinea pe pământ.

 

Pentru onestitate, starea mea rezona mai degrabă cu aceste planete cu energie grea și lentă în acea zi de sâmbătă, mai degrabă decât cu calitatea radioasă a soarelui. Aveam dispoziția de a privi departe în întunericul neuniform al cerului.

 

Am trecut la treabă, m-am pregătit să-l impersonez pe Saturn – Caput Velatum, mi-am amintit prima trăsătură a figurii sale din descrierile medievale. Astfel că am ales o mantie neagră până la pământ și o basma, tot în culori întunecate. „Acum probabil că arăt ca o văduvă de la țară“ mi-am zis – și asta a  fost nemaipomenit de potrivit în contextul astrogramei care a urmat, unde rolul lui Saturn și apoi al lui Uranus au fost destul de semnificative. La un moment dat, a devenit chiar greu de jucat.

 

Eram mai puține participante la început, și multe roluri planetare de jucat. Monika era și ea implicată, ca întotdeauna fantastică, și îi simțeam prezența de oriunde, felul ei uluitor de a se transforma, inclusiv fizic, de a deveni cu totul altcineva în diferite roluri.

 

Cred că am zis: „Judy, ajută-mă“ și cred că ea a fost într-un fel alături de mine: am avut curajul să mă mișc și chiar să ies din cadru, să simt poate mai mult ca de obicei. Cred că și ea mi-a susținut înțelegerea și intuiția, după cum și soarele pe care l-am asimilat în ultimele workshopuri mi-a susținut încrederea de a manifesta ceea ce simțeam.

 

Scriind așa, mi-am amintit de cineva care a făcut acest lucru o viață întreagă pentru mine, la toate nivelele existențiale posibile, mamaia mea. Poate de aceea m-a impresionat până la lacrimi istoria Ioanei cu strămoșii ei, când i-am văzut bunica interpusă între ea și o întreagă ascendență masculină cât se poate de saturniană.

 

Acolo, la acest orizont, oarecum cețos, a stat mamaie, șade acum și mama și aș putea sta cândva și eu. Judy a fost acolo și a găsit drumul – și eu voi fi găsitoarea drumului. Așa cum în viața de zi cu zi găsesc obiectele pierdute.

 

Am gândit iute toate acestea și nu apucasem încă să le scriu când, sub cuvertura patului pe care stăteam am simțit profilându-se un obiect de vreo câreva zile pierdut. Am mulțumit pentru confirmare, mulțumesc pentru învățătură.

 

Workshopul de astrologie experiențială înseamnă mai mult decât training și decât învățare  – îți ascute simțurile și prin ele poți deveni.

 

Ilustrație: Saturn purtându-și mantia “capite velato” cu secera în mână (fresco de la Casa dei Dioscuri din Pompeii, Muzeul Arheologic din Napoli)