It’s happening: deposedarea

„O să fie un tranzit în curând. Schimbări de credințe“ mi-a spus Monika în urmă cu mai multe săptămâni – și de atunci îi caut urmele. S-a anunțat, l-am mirosit, și Monika mi-a spus atunci: there is more to come.

În workshopurile care s-au succedat din toamna anului trecut am primit rolul Soarelui, apoi surprinzător, al planetei Saturn, și iată că acum, în cel de-al cincilea workshop am fost Luna. Dar și cele două noduri, Nordul și Sudul. Mai fusesem Nodul Sud la prima întâlnire, când chiar nu aveam nicio idee ce este Nodul Sud din punct de vedere astrologic. Acum am aflat cât de cât, am intrat în pielea „personajelor“ am fost perceptivă și știutoare – dar așa de straniu era totul.

De atunci, de la workshopul V, a început senzația aceea de „totul se mișcă prea încet“. Senzația de a trăi într-o istorie de mult trecută, de a fi trecut deja în altă dimensiune, în timp ce aici realitatea se străduiește să mă rețină și să mă facă să țin pasul cu ea.

Metafore care se tot oferă:

• lumina captivă sau lumina pe care materia se străduiește să o țină captivă
• Luna captată de pământ și satelizată
• Ceea ce revine la rolurile jucate atunci: Luna, precum și
• Nodul Sud unde pândesc strămoșii – și unde eroina astrogramei de atunci era prinsă captivă de dorințele sale de protecție
• Nordul nord plin de îndrăzneală

Senzația a persistat săptămâni luni, până ce a trecut noaptea lunii pline, iar deposedarea s-a transformat în eliberare. Nimic triumfal, nici decisiv, nimic delicios, doar libertate.

Deposedarea este decodiționare.

De multe ori Monika mi-a atras atenția asupra particularităților tranzițiilor asupra modului imediat în care fiecare își trăieste configurația astrală. Probabil singurul lucru sigur pe care ți-l poate spune cineva este că „vor fi schimbări“. Felul în care le trăiești și le hotărâști sau nu să le împlinești îți aparține.

Acum, schimbarea de credințe părea în același timp mai subtilă și mai profundă decât m-aș fi așteptat. Un drum al unei libertăți și prospețimi interioare, care nu depinde nicio secundă de condiții exterioare. Un drum al extremei rafinări a percepției, care devine ascuțită cu frecvențâ cotidiană.

Deposedarea este un laborator al libertății în care se clădește abundența interioară.

După trecerea lunii pline, întâmplarea mi-a scos în cale pălăria lunii, din Colecția Tarot a Corinei Leca, creatoarea DeCorinaHatsMillinery. Am probabil mai multe pălării, implicit mai multe roluri. Privind fotografiile m-a frapat asemănarea imensă cu mama – nu neapărat în felul în care arătăm, ci o asemănare profundă, de emanație,. Nu neapărat pentru că aș fi semânat acolo, în poză, cu x poza a mamei din tinerețe, ci pentru că acea fotografie mi-a stârnit aceleași sentimente pe care mi le stârnește mama. Era ca și cum devenind luna, deveneam mama. Poate deveneam mamă, ceea ce fizic nu am fost niciodată.

Când scriu aceste rânduri începe ziua mamei mamei. Deposedatâ de orice, conduc lunia mamelor mele de-a lungul liniei între Nodul Sud și nodul Nord. Acesta este un lucru de făcut acum.

Ca de obicei, pot spune acum, semnificația momentul trăit în workshopul de astrologie experiențială se revelează treptat în timp și se tălmăcește în întâmplări și comportament.