Un grup în formare

A doua ediție a workshopului de astrologie experiențială, din 22 noiembrie, a venit, așa cum se și cuvine, spun acum, apres-coup, cu elemente și provocări noi. De data aceasta, nu a mai fost o zi de weekend care să îmi permită să mă pregătesc și să fiu cât de cât odihnită, ci chiar în mijlocul săptămânii, puțin înainte de un deadline, într-o seară când ar fi trebuit, teoretic, să lucrez altceva. Dar sufletul m-a dus în direcția opusă, acolo de unde bate vânturile astrelor, da, chiar la Wayra Astrae.  Am acceptat cu bucurie invitația Monikăi de a participa, dublată de marea bucurie de a o revedea.

Față de prima ediție în care totul îmi era necunoscut, acum nu mai aveam trac, ci aveam pur și simplu poftă! Poftă de experiență, de fapt de accesul la acea percepție specială pe care mi-o formam atunci când intram în roluri de astre, de fapt, poftă de propria percepție. Poftă de învățare și transformare. De orizontul larg al astrelor.

Am venit deci cu inima deschisă și din coșul Monikăi au ieșit exact acele roluri astrale pe care mi le vedeam cele mai potrivte în respectivul moment, ca și cum întreul Univers ar fi stat de veghe ca experiența să-mi fie învățare și hrană și nu prilej de ruptură. Ca și cum întregul Univers ar fi conspirat să învăț și să înțeleg că asta mă hrănește. Am plecat de altfel de acolo cu un sentiment de mare recunoștință.

Simțeam cu claritate că acum, la acest al doilea workshop sunt altfel și poate de aceea am și primit astre total diferite. Până și pietrele care concentrau energiile astrelor îmi păreau diferite, de la aspectul lor la felul cum se simțeau în mână.

Față de prima întrunire, în grup au apărut chipuri noi, câteva din cele cunoscute au dispărut. Treptat își face loc simțul unei comunități, simț care are la bază disponibilitatea de a permite experienței celuilalt același drept la cetate, validare și existență pe care îl are propria ta experiență. Pare ușor de spus, dar cu adevărat greu de făcut. Te poți convinge cu mintea ta că faci deja asta, dar tot mintea ta, sprințară, îți arată imediat că nu este adevărat, deoarece folosești judecăți pentru a filtra totul înainte de a fi îmbrățișat toate posibilitățile.

A face loc experienței celuilalt în experiența ta este cu mult mai dificil decât a face loc în mintea ta simțurilor tale și a da fiecăruia dreptul la cuvânt. Este ca și cum ai încerca să îți închipui ce vede prietenul de lângă tine atunci când vorbiți amăndoi despre „verde“. Oare ce vede el când vorbește despre verde? Cum arată verdele lui? Poți concepe cu adevărat că poate fi chiar foarte diferit de verdele tău?

Călătoria percepției începe atunci când te desprizi cu bucurie de căile bătute ale percepției și experienței, când răspunsurile gata făcute nu numai că nu par eligibile, dar ele nici nu mai par răspunsuri. Când nu mai există decăt prospețimea experienței. Când ai înțelepciunea de a nu mai urma ceea ce este previzibil, ceea ce este deja spus în discursul mental fără de sfârșit, ci de a răspunde la mesajul pe care îl primești în momentul de față. Să nu mai ai cum să te obișnuiești cu tine, ci să te privești drept exact ceea ce ești, o frântură cuantică din tot. Să onorezi cu adevărat totul care ești, abținându-te de la obișnuința de a tăia cu maceta din carnea lumii. Să fii îndrăzneț precum vulturul, înțelept și mlădios ca șarpele și blând ca porumbelul.

Va urma. Al treilea workshop de astrologie experiențială se va desfășura pe 13 decembrie, de la ora 17.